A murit Jon Hendricks, unul dintre pionierii jazzului vocal
Al Jarreau a fost unul dintre admiratorii sai, iar Bobby McFerrin unul dintre elevii sai. Cantaretul si compozitorul american Jon Hendricks, una dintre primele voci importante in jazzul cantat, a murit miercuri, la New York, la 96 de ani, a anuntat joi fiica sa Michele pe Facebook, relateaza AFP citata de Agerpres.
Hendricks s-a stins intr-un spital din New York, a declarat apoi si agentul sau, confirmand o informatie din New York Times.
Specialist al scat (stil vocal in care interpretul substituie textului melodiei silabe sau sunete onomatopeice imitand improvizatia instrumentala), el a devenit celebru in anii 1950 cu trioul Lambert, Hendricks&Ross si albumul „Sing a Song of Basie” (1957), o versiune vocala a orchestrei lui Count Basie.
Fiu de pastor nascut la Newark, nu departe de New York, la 16 septembrie 1921, el a crescut la Toledo (Ohio, nord), el canta la biserica. Vocalist fara pereche, la varsta de 11 ani el canta deja la radio impreuna cu pianistul Art Tatum.
In Al Doilea Razboi Mondial a a participat la debarcarea din Normandia la 12 iunie 1944. La intoarcere, el a renuntat la studiile de drept la sfatul saxofonistului Charlie Parker, care i-a spus „tu nu esti avocat, esti cantaret de jazz”, si a plecat sa incerce o aventura muzicala la New York.
Vocea sa guturala de tenor care nu avea timbrul suav al unui Frank Sinatra excela printr-un puternic simt al ritmului. El a inspirat mai multe generatii de cantareti de jazz, de la Mark Murphy la Tim Hauser, trecand prin Dianne Reeves.
La jumatatea anilor 1960 el incepe o cariera de solist si cumuleaza mai multe profesii: lucreaza pentru televiziune, devine critic la „San Francisco Chronicle” si chiar profesor la universitatea din Toledo, continuand sa cante in intreaga lume.
In 2000, Kurt Elling, unul dintre marii cantareti ai jazzului actual, l-a invitat pe scena Green Mill. Cei doi au au inceput sa improvizeze plecand de la melodia traditionala „Goin’ back to Chicago” iar rezultatul se afla pe albumul „Live in Chicago” al lui Kurt Elling.