Academia Catavencu: Gandim altfel, furam la fel

Daca istoria ar fi atat de proasta incat sa retina ceva din faptele unor anonimi ca Boc, Geoana sau Tariceanu, urmasii nostri ar putea afla cronologia gretoasa, cu crampe, plescait si ragaieli, a pomenilor din 2008.

Cersetoria politica a inceput, firesc, in contra sensului natural din doctrina, cu ideea Guvernului liberal de a majora, in mijlocul verii 2007, punctul si virgula de pensie . Gestul s-a produs nu din dorinta de a face bine unor batrani munciti in comunism, ci din alta dorinta. Una ascunsa in sufletul mic al premierului de atunci, pitita adanc sub straturi groase de umilinta publica si sub vanatai zdravene provocate de un adversar mai vanos. Ca sa-i „ia initiativa politica lui Basescu“, sa „mobilizeze optiunea electoratului in varsta“ si sa urmeze, rand cu rand, sfaturile americane ale consilierului Silberstein, Tariceanu a dat gata, cu PSD -ul, o damigeana de populism si a facut apoi pipi pe barbile Bratienilor.

Integral in Academia Catavencu.