Aceeasi Marie cu palarie pedista (de Andreea Pora)

Nu stim ce or fi discutat intre ei „prostanacul” si „tiranul”, dupa cum cu gentilete se gratulau reciproc cei doi in vremea referendumului, dar e clar ca ceva s-a transat acolo, la Cotroceni. Intors la restaurant, unde il asteptau emotionati ultimii tutari, se pare ca Geoana a avut suficiente argumente pentru a determina depunerea motiunii.

Ramane de vazut daca ea chiar va trece, simpla aritmetica parlamentara nefiind suficienta.

In ipoteza succesului motiunii, se acrediteaza insistent varianta unui guvern PD-PLD, cu Vasile Blaga premier si sustinere parlamentara PSD, ceea ce, dincolo de negatiile nu foarte convingatoare ale protagonistilor, pare fezabil. Nu si profitabil pentru partidele in cauza. Ba chiar de-a dreptul pagubos din punct de vedere electoral.

Pentru ca, in fond, vom avea de-a face tot cu un guvern minoritar doar cu titulatura schimbata. Adica aceeasi Marie cu palarie pedista. Democratii vor lua locul PNL intr-o combinatie care va fi la fel de artificiala, de santajabila si supusa presiunilor unor interese de moment.

Desigur, se va aduce argumentul, real, al transparentizarii combinatiei, drept deosebire majora fata de actuala situatie, dar fondul chestiunii va ramane acelasi. Un partid din fosta Alianta D.A., cu atat mai mult PD, dusman declarat si de facto al PSD, daca ne gandim numai la ce s-a intamplat la suspendare, se foloseste de PSD pentru a guverna.

Este de asteptat ca electoratul care, sa nu fim naivi, l-a sustinut pe Basescu in mai si crediteaza acum PD cu peste 40%, deoarece ii percepe ca principali opozanti ai PSD, sa penalizeze rocada. In plus, sa nu uitam ca viitorul guvern va avea de gestionat o perioada dificila, cum sunt in general cele de final de mandat, cu mare capacitate de eroziune.

Chiar Boc admitea ca PD va pierde procente, dar justifica „sacrificiul” prin grija fata de patrie si popor.

Avantajat intr-o prima faza de un guvern minoritar PD-PLD va fi in primul rand PNL. Liberalii deja exclama cu satisfactie „v-am spus noi!”, apoi vor striga pe toate vocile, nu putine la numar, ba ca se reface FSN-ul, ba ca avem „marele partid prezidential” prorocit de ei.

Desigur, este posibil si scenariul in care partidul sa migreze spre noua putere, iar Tariceanu sa-si piarda functia si PNL sa se restructureze, situatie in care ar putea redeveni frecventabil pentru PD. Asta nu este insa o certitudine, ci mai mult un scenariu cotrocenist. Pe termen mediu, printr-o abila campanie de PR, partidul se poate mentine la actualele procente din sondaje.

In ce priveste PSD, sustinerea Guvernului chiar pe baza unor intelegeri clare nu-i va conferi rolul de primadona a opozitiei si nici garantia ca proiectele sale nu vor fi trase pe spuza PD. Desigur, Geoana va avea mai multe sanse sa-si salveze scaunul si sa iasa onorabil din clenciul motiunii.

Pentru PSD insa duplicitatea, cum s-a dovedit deja, este pierzatoare, iar partidul, divizat, asaltat de dosare la DNA, intrat in colaps de imaginatie si mustind de pofte de putere, are putine sanse sa adune noi procente.

A doua varianta vehiculata, cea a guvernului de tehnocrati, pare a fi singura din care toti protagonistii ar iesi cu fata curata. Argumentul suprem – organizarea alegerilor – este credibil si va functiona, asa cum a functionat in cazul cabinetelor Stolojan si Isarescu.

In plus, scena politica se va clarifica, partidele vor putea juca la liber, scapand de combinatii politice aiuritoare si paguboase. Impotriva sta, deocamdata, lipsa unei majoritati parlamentare coerente.