AGERO pe viu – alegeri si semne de intrebare la romanii din Stuttgart

Pa cand presedintele Basescu ii cheama pe romanii din strainatate inapoi in tara si Cotroceniul si-ar dori mai multa implicare in monitorizarea sprijinului „romanilor de pretutindeni”, la Stuttgart au loc alegeri de asociatie. Intrebarea e „Quo vadis” AGERO? Pe scurt, ce face Asociatia germano-romana din Stuttgart sa iasa din impas?

Si care e temperatura in mediul asociativ romanesc din Germania?

Duminica 16 iulie, AGERO s-a reunit pentru alegerile de comitet de conducere, care au loc la doi ani, din nou intr-o improvizatie de sediu.

„La Christo” era un restaurant care a gazduit multe spectacole cu artisti din tara, preselectii de Miss-uri diasporene, cenacluri literare, sedinte de lucru, ba chiar si intalniri ale asociatiei de romani cu delegatii oficiale din Romania, de la Departamentul nostru, sau mai bine zis, „al lor” (e vorba de departamentul pentru Romanii de Pretutindeni, actualmente pentru

Relatia cu acestia, trecut in 2004, din subordinea fostului premier Nastase, in cea a Ministerului Afacerilor Externe).

Acum Cristi, patronul restaurantului cu profil romanesc din Boeblingen s-a mutat de „La Christo” si se ocupa culinar de nemti tenismeni si clientela internationala, caci doar cu romanii care sa iasa si sa se distreze la un restaurant romanesc, dadea faliment.

Dar, la spectacole saptamanale, tot ii va chema pe romanasi, la restaurantul cu profil grecesc „Syrtaki”din Sindelfingen.

La adunarea din 16 iulie, s-a facut trecerea in revista a activitatii asociatiei si consiliului de conducere din ultimii doi ani, s-a discutat despre plusuri si minusuri, s-a facut bilant si s-au avansat solutii de viitor. Nimic nou, pana aici. Nou e poate, pentru cei care nu cunosc cum functioneaza o asociatie a romanilor din strainatate, ca aceste asociatii se autofinanteaza, si o fac cum pot.

In lipsa de sprijin financiar de la statul german sau roman, ele organizeaza spectacole cu artisti din tara, actiuni culturale, cenacluri si reuniuni tematice, revelioane si excursii cu membrii asociatiei si simpatizanti.

Simpatizantii nu platesc cotizatia anuala de membru, nu se pot implica la nivel decizional, insa platesc bilete de intrare, vin la actiuni si intretin spiritul acestora cu prezenta si voia lor buna, sau „nebuna”. Mai pun si mana sa ajute la organizare, cand e nevoie, predominant in regim de voluntariat.

In 2005, AGERO s-a autofinantat si din publicitate pentru Western Union, purtandu-le pe la spectacole „solia” si oferta de transfer de bani in Romania. Alti inserenti publicitari pe homepage-ul din Internet, au adus si ei cateva sute de euro venit pe asociatie.

O alta sursa de baza a incasarilor sunt cotizatiile membrilor, 50 euro de persoana, 75 euro de familie, pe an calendaristic, elevii si studentii beneficiind de gratuitate.

Din pacate, dupa cum evidentia casiera Emilia Schintzel, care lucreaza in tandem cu Angela Jordanescu „la cifre”, punctualitatea la plata anuala a membrilor cotizanti lasa de dorit, desi acestia au, prin statutul de membru, anumite facilitati si reduceri de preturi le bilete. Prin urmare, in Germania, o asociatie de tipul e.V.

(eingetragener Verein) functioneaza in parte ca o firma, cu evidenta contabila stricta si plata de impozite trimestriala la fisc, beneficiind insa de comasarea de impozit pe venit, caracteristica organizatiilor non-profit.

AGERO Stuttgart a sarbatorit anul trecut un cincinal de existenta, a fost anuntat cu surle si trambite in homepage-ul lor pe Internet, www.agero-stuttgart.de. Presedintele Lucian Glass a fost reales si duminica 16 iulie, e la al treilea mandat, pe care si l-a anuntat in plen, ca ultimul.

Sa-l credem? Lucian Hetco a renuntat la candidatura pentru vicepresedentie si a ramas responsabil cultural si editor al Revistei Agero pe Internet, o publicatie cu de toate si o „tribuna libera”, dupa cum insusi o anunta.

Pe scaunul ramas deci gol, de vice, a fost propus si ales Peter Karch, aciuit pe langa asociatie de vreo trei ani, impreuna cu sotia sa Tatiana, care e si scretara asociatiei. Karch incearca sa mute macazul pe tineret si sa redefineasca strategia de actiune a Agero in sensul „deschiderii” si creerii unor punti de legatura cu resorturi culturale germane.

Alt neamt membru al asociatiei Hans Juergen Waegele, si-a exprimat si el parerea ca „Suntem prea mici, trebuie sa ne deschidem spre afara, astfel vor fi si costurile mai bine repartizate”.

Reperul sau de calcul al „marimii” la nivel asociativ nu e clar, poate ca se raporteaza la dimensiunile asociatiilor germane sau ale altor natii.

Cert este, ca AGERO are o sfera de influenta importanta in sud-vestul si vestul Germaniei si, prin turneele cu artisti din tara, si-a extins relatiile cu asociatiile de romani din Italia, Franta si Austria si, dupa cum declara presedintele Glass, urmeaza Belgia si alte destinatii unde exista comunitati de romani.

In noua formula de conducere -cu Gerhard Kullmann la capitolul organizare, Dorina Fericean purtator de cuvant si responsabila a sectiunii femei, cenzorii Mioara Adler si Diana Strobel, Andreea Glass la timona „tineret”- AGERO umfla catargul spre alte mari, dar si solutii noi, care poate ca se vor dovedi si lucrative.

Dar, despre luminile, umbrele si viitorul asociatiei, sa-i auzim chiar pe proaspetii alesi si realesi:

Lucian Glass, presedinte Agero:

Dani Rockhoff: La al catelea mandat sunteti si cum apreciati evolutia Agero in ultimii doi ani?

Lucian Glass: Sunt la al treilea mandat. Pot sa spun ca, in curs de sase ani, Agero a avut un curs sinusoidal. Am pornit de la zero, am avut o crestere foarte importanta in anii 2002-2003, dupa care, in 2004-2005 se pare ca a fost in scadere, din motive si obiective, si subiective.

D.R. Este conjunctura economica din Germania de asa natura, incat oamenii nu mai au resurse pentru cultura, dar nici pentru distractie?

L.G. De mult spun, si nu numai eu, ca nivelul de trai din Germania s-a injumatatit. Acest lucru face ca, o persoana de origine romana, inainte de a intra intr-o asociatie, sa-si puna problema daca are, sau nu are de unde sa plateasca aceasta contributie baneasca. E o problema pe care o au toate asociatiile.

D.R.: Cum se prezinta simpatia fata de Agero?

L.G.: Din punctul acesta de vedere, simpatia fata de Agero nu a scazut. Prin spectacolele pe care le realizam in Germania si, de curand, in strainatate – Austria, Italia, Franta si Belgia- ne-am facut mai cunoscuti si simpatia fata de Agero a crescut.

D.R. Au existat voci precum ca Agero ar fi o agentie de impresariat artistic „mascata”. Aveti replica la aceasta acuzatie?

L.G. Da. In primul rand, la o agentie de impresariat artistic, toate finantele intra in buzunarul propriu al impresarului sau conducatorului firmei respective. La noi nu a fost vorba de asa ceva, toate incasarile intra in contul asociatiei.

In al doilea rand, asigur ca nu exista o firma de impresariat, aceste spectacole pe care le organizam sunt insotite, ca activitate a asociatiei, de cenacluri literare, de participari la CMT (n.r. Targul anual de turism Caravan-Motor-Tourismus) si la Festivalul Culturilor, ambele de la Stuttgart.

Am luat parte regulat la Simpozionul Romanilor de la Mangalia si intretinem relatii cu foarte multe asociatii, atat din Germania, cat si

din strainatate. Avem si o revista culturala pe internet, Revista Agero.

D.R. Cum vedeti colaborarea cu Departamentul pentru relatia cu Romanii de pretutindeni, mai ales dupa ce se va vota legea sprijinului acestora, aflata acum in stadiu de proiect supus dezbaterii publice? V-ar interesa pentru Agero aplicarea unui sprijin de natura financiara, sau vreti sa pastrati independenta asociatiei?

L.G. In primul rand, vreau sa va spun: „Care Departament?” Pentru ca, dupa parerea mea, nu prea exista. In al doilea rand, dorim sa avem relatii cu absolut orice organizatie, indiferent daca ea este de stat, sau privata, o parohie ortodoxa romana, sau un ONG din Romania. Bineinteles, si cu statul roman, cu Ministerul Afacerilor Externe si cu Departamentul romanilor din strainatate.

Peter Karch, vicepresedinte Agero

Dani Rockhoff: Sunteti cetatean german? De cata vreme membru al Agero?

Peter Karch: Sunt nascut in Germania si deja membru de trei ani. Sotia mea e romanca si am lucrat in Romania cativa ani, unde am cunoscut-o. Din intamplare, am gasit adresa Agero si ne-am hotarat intai sa vedem despre ce este vorba, apoi am intrat in asociatie. Participarea ne face, in continuare, placere.

D.R. Ca nou vice al asociatiei, aveti un plan concret de viitor pentru revitalizarea asociatiei?

P.K.: In primul rand, sa deschidem asociatia, in sensul a noi membri, mai ales tineri. In acest sens, vom face o analiza a cat de activi si atractivi suntem pentru altii in momentul de fata, ce putem ameliora, cum sa atragem noi membri si ce le putem oferi acestora.

D.R. Considerati ca Agero se invarte intr-un cerc inchis, 90% romanesc? Intentionati sa largiti colaborarile in sens intercultural, cu asociatii internationale, cu foruri culturale germane?

P.K. Aceasta va trebui in orice caz accentuat, insa vreu sa va spun ca nu este prima mea prioritate pentru viitoarele trei luni.

Lucian Hetco, responsabil resort cultural si editor al sitului si revistei pe internet Agero:

Dani Rockhoff: Considerati ca activitatea Agero a suferit in 2005 un recul fata de anii anteriori?

Lucian Hetco: Reculul s-a datorat pierderii interesului general fata de unele actiuni pe care le-am organizat, am avut mai putin public la spectacole si cenacluri, membrii nu si-au platit cotizatiile la timp sau deloc, fapt care ne da de gandit si care ne-a impulsionat in gasirea unui plan de masuri.

Sper ca noul comitet de conducere sa aplice cu mai mult succes aceste masuri, care nu sunt de fapt noi. Este vorba si de o lipsa de motivatie a membrilor asociatiei, care sper sa depuna pe viitor un efort mai vizibil.

D.R.: Sunteti si vicepresedinte al Ligii Asociatiilor Romano-Germane, pe scurt LARG. Cand vor avea loc alegerile?

L.H: Cred ca in cursul lunii septembrie, in sudul Germaniei, nu am decis inca locatia, poate Ulm, Stuttgart sau Karlsruhe.

D.R.: Are LARG o strategie care s-o scoata din stagnarea actuala?

L.H.: Sper ca strategia noului consiliu de conducere, care va fi ales in septembrie, sa fie mai efectiva decat ceea ce am realizat noi pana acum. Am incercat la randul nostru, ne-am lovit de rezerve ale concetatenilor nostri, am trait si experiente mai putin placute. Ideea Ligii este importanta, ea ne-a facut sa ne intregim entitatea sub forma acestei Ligi.

Dar avem nevoie de mai multa comunicare intre noi, sa fim ceva mai expeditivi in decizii si sa reusim, in primul rand, sa ajungem la un acord intern, indiferent de ceea ce ni se ofera de la Departamentul de la Bucuresti, pentru ca noi traim aici. Problemele dinafara nu sunt determinante, cert e insa faptul ca nu am avut un sprijin de la DRRP, asa cum l-am cerut.

Ni s-a anulat un proiect in mod arbitrar, ceea ce a fost o mare surpriza pentru noi si in emisiunea TV la care am reusit sa particip (n.r. realizata de TVRi in 27 septembrie 2005 si moderata de Mihaela Craciun, cu participarea secretarului de stat al DRRP Mihai Gheorghiu) s-au discutat efectiv alte probleme decat cele preconizate.

A fost o dezamagire, am renuntat cel putin partial la ideea de a spera intr-un sprijin consistent din partea departamentului.

D.R.: Care e atmosfera in sanul Ligii? Cum o sustin asociatiile-membre?

L.H.: Pe plan intern, e ca un „blestem tracic”: exista o anumita invidie in cadrul comunitatii romanesti, multa zazanie si o malitiozitate pe care nu pot s-o salut si o consider de rau augur. Sunt fapte care demotiveaza si nu fac altceva decat sa ne slabeasca increderea in noi.

Si este rau, caci astfel nu vom reusi sa oferim imaginea reala a celor 330-400.000 de romani care se afla in Germania. Nefiind recunoscuti ca minoritate nationala in Germania, nu ne ramane altceva decat sa ne constituim ca o structura de acest fel si, lipsindu-ne acest „varf de lance”, nu putem avea reprezentativitatea pe care am merita-o in Germania.

Asociatiile nu au bani, iar daca au, nu sunt dispuse sa plateasca. Exista rezerve fata de membrii consiliului de conducere, de ce unii sunt alesi si altii nu. Este, totusi, o chestie de principiu si de bun gust, a ramane in matca sa si de a nu face declaratii absurde sau denigra pe unul sau pe altul, care se angajeaza sa faca aceasta munca.

Cred ca aici e de lucrat, trebuie sa ne schimbam mentalitatea, daca se va putea. Daca nu se va putea, atunci Liga va esua complet.