Agresivitatea revizionismului soft al Budapestei

Jozsef Nyiro s-a nascut in 1889, in secuimea din Transilvania – pe atunci, parte a Ungariei. Nu a fost doar un poet etnocentrist, un poet „al sangelui si gliei”, ci si ideologul cultural al regimului pro-nazist ungar din perioada octombrie 1944 – martie 1945, cand Budapesta a trimis grupuri masive de evrei in lagarele mortii – sau i-au masacrat, pur si simplu.

In parlamentul vremii, Nyiro fusese deputat de Ardeal si i-a ramas fidel fuhrer-ului fascist de la Budapesta, Ferenc Szalasi, pana in ultima clipa a razboiului. Cautat in Ungaria si Romania, dupa 1945, ca raspunzator pentru crime de razboi, a fugit in Germania si, din 1950, in Spania lui Franco. In mod paradoxal, in zilele noastre, scrierile i-au devenit lectura obligatorie in scolile din Ungaria.

O ceremonie de reinhumare a cenusii lui Nyiro in Tinutul Secuiesc a fost, recent, interzisa de Guvernul de la Bucuresti, premierul Victor Ponta argumentand ca Romania nu doreste ca mormantul lui Nyiro sa devina un loc de pelerinaj al extremei drepte.

In absenta ceremoniei a avut loc, in Odorheiul Secuiesc, localitatea de nastere a poetului, o comemorare ecumenica la care au participat secretarul ungar de stat pentru cultura Geza Scocs si presedintele Parlamentului de la Budapesta, Laszlo Kover. Acesta din urma a declarat ca reinhumarea va avea loc, odata si odata, chiar si impotriva vointei „necivilizatilor, istericilor, paranoicilor si barbarilor” din Guvernul Romaniei. Seful Parlamentului de la Budapesta a vorbit „despre un popor biruitor (…) care dispune de un fiu a carui cenusa starneste teama”.

Intre timp, secretarul de stat Geza Szocs a marturisit, pentru publicatia electronica index.hu, ca urna cu cenusa poetului fascist a fost introdusa ilegal in Romania. Gestul a avut insa doar caracter „conspirativ”, nu si „ilegal”, a mai precizat demnitarul de la Budapesta, adaugand ca nu cunoaste locul in care se afla acum cenusa.

Inapoi la Horthy

Momentul Nyiros face parte dintr-o campanie de recrudescenta popular-nationalista orchestrata de ani de zile de extrema dreapta din Ungaria si preluata, intre timp, si de premierul Viktor Orban, impreuna cu partidul sau, al „tinerilor democrati”, Fidesz. Un curs neo-revizionist ce intrerupe o perioada (mai exact aproape doua decenii) in care relatiile Ungariei cu vecinii se imbunatatisera, favorizand un plus de drepturi pentru minoritatea maghiara din Slovacia, Serbia si Romania. O schimbare a granitelor sau o revizuire a tratatului de la Trianon, din 1920, prin care Ungaria isi pierdea doua treimi din teritoriu, nu pare sa se intrevada intr-un viitor apropiat – dar in noul discurs al Budapestei, unitatea ungurilor din intregul arc carpatic, este semnificativ mai des invocata decat in intregul interval de doua decenii post-comuniste.

La 4 iunie se comemoreaza in Ungaria „tragedia de la Trianon” sub titulatura oficiala de „Ziua Nationala a Unitatii”. In mesajul transmis cu aceasta ocazie natiunii, ca de altfel si in textul noii legi fundamentale sau in cel al controversatei legi a presei, ungurii sunt conjurati sa isi indeplineasca „datoria sfanta” a unitatii spirituale si sufletesti, in virtutea culturii nationale si a limbii comune. Acest revizionism „soft” a deschis si calea spre reabilitarea personalitatii lui Miklos Horthy, guvernatorul si regentul ultraconservator si habotnic care a condus autoritar Ungaria intre 1920 si 1944. Antisemit notoriu, „cavalerul de Baia Mare” Horthy este responsabil pentru deportarea a peste 400.000 de evrei ucisi la Auschwitz, in prima jumatate a anului 1944. Sub guvernarea Orban, amintirea vasalului lui Hitler ar urma sa fie cinstita prin placi comemorative si statui.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Deutsche Welle