Iarna, copiii petrec mai mult timp în casă, cu ferestrele închise și caloriferele încălzite. Exact acest „confort” face ca alergiile la praf, acarieni și mucegai să explodeze, iar multe familii ajung să trăiască luni la rând cu ceea ce pare a fi o „viroză interminabilă”. Diferența este că, în alergii, problema nu e frigul de afară, ci aerul din interiorul casei. Cum deosebești alergiile de iarnă de virozele de sezon și ce este de făcut?

Rinita alergică este cea mai frecventă boală cronică a copilăriei și este adesea pusă pe seama unui șir nesfârșit de răceli. Spre deosebire de infecțiile virale, rinita alergică nu este cauzată de un microb, ci de reacția sistemului imunitar la alergeni precum praful din casă, acarienii, mucegaiul sau părul de animale.

Iarna, situația se complică: ferestrele stau mai mult închise, umiditatea din camere crește, caloriferele încălzesc aerul, iar alergenii găsesc condiții ideale pentru a se multiplica. Acarienii din covoare și lenjeriile de pat și mucegaiurile sunt principalii declanșatori ai rinitelor alergice perene, inclusiv la copii. Expunerea prelungită poate întreține simptome precum nas înfundat, secreții apoase, tuse cronică și oboseală. Din acest tablou nu lipsesc nici virozele respiratorii, care sunt frecvente în colectivitate, mai ales la grădiniță și școală. Un copil poate avea mai multe episoade virale în același sezon, ceea ce întărește impresia de „răceală fără sfârșit”.

Cum se manifestă alergiile de iarnă

Acarieni (praful de casă). Acarienii nu mușcă și nu se văd. Reacția copilului este exclusiv alergică, cauzată de proteinele din excrementele lor. Simptomele sunt adesea mai intense dimineața, după ce copilul a dormit în patul încărcat cu acarieni. Printre simptome:

• Nas înfundat cronic (rinita perenă)
• Strănuturi în salve, mai ales la trezire
• Secreții nazale apoase, persistente
• Mâncărime la nas, ochi, gât
• Tuse seacă, mai ales noaptea
• Respirație șuierătoare (wheezing) la copiii cu astm alergic
• Somn întrerupt, sforăit sau respirație orală
• Agravarea simptomelor când copilul se joacă pe covor, cu plușuri, sau stă în patul neschimbat
• Posibile pusee de eczeme la copiii cu dermatită atopică

Semn distinctiv: simptomele se îmbunătățesc clar când copilul pleacă de acasă (vacanțe, weekend la bunici) și reapar când revine în mediul obișnuit.

Mucegai. Sporii de mucegai sunt inhalabili și iritanți. O cameră cu umiditate peste 55% (băi, bucătării, colțuri reci, pereți cu infiltrații) favorizează agravarea simptomelor. Simptome frecvente:

• Rinoree apoasă persistentă
• Tuse cronică, de obicei iritativă sau seacă
• Nas înfundat, agravat în camere reci sau prost ventilate
• Mâncărime la nas și ochi, uneori și lăcrimare
• Strănuturi repetate, mai ales în camerele cu miros de umezeală
• Presiune dureroasă în zona sinusurilor, cefalee frontală
• Episodic: crize de astm, dificultăți de respirație, wheezing
• Posibile pusee de dermatită la copiii atopici

Semn distinctiv: simptomele sunt mai intense în anumite camere, nu în toată casa. Se accentuează în băi, subsoluri, camere neîncălzite sau lângă zone vizibil afectate de mucegai.

Sporii de mucegai (expunere în aerul interior). Aceștia sunt parte din categoria mucegaiurilor, dar merită separați deoarece reacțiile sunt uneori mai acute. Simptome specifice expunerii la spori:

• Strănuturi frecvente și iritație nazală
• Rinoree apoasă, clară, dificil de controlat
• Tuse iritativă (seacă), care se agravează noaptea
• Senzație de arsură în nas sau gât după intrarea într-o încăpere cu mucegai
• Lăcrimare și prurit ocular (ochi roșii, senzație de înțepături în ochi)
• Oboseală, senzație de „nas blocat” permanent
• Presiune în sinusuri, uneori cu dureri de cap
• La copiii cu sensibilitate crescută: episoade de wheezing

Semn distinctiv: simptomele pornesc rapid după expunerea într-un spațiu cu miros de umezeală/mucegai.

Alergie sau viroză? Semnele care fac diferența

Diferențele dintre alergie și viroză există și sunt clare atunci când părinții știu la ce să se uite.

Durata simptomelor. În alergie, simptomele persistă săptămâni sau luni, cu fluctuații, dar fără perioade de vindecare completă. Pot fi prezente tot anul (rinita perenă) sau doar în anumite sezoane sau doar în anumite spații (acasă, în dormitor). Când vorbim de viroză, simptomele durează, de regulă, 7-14 zile, cu un debut clar, o fază acută și apoi ameliorare progresivă. Dacă „răceala” trece și revine ciclic, cel mai probabil e vorba de episoade diferite de infecție, nu de o singură boală prelungită.

Prezența sau absența febrei. Alergiile nu provoacă febră. Apar, eventual, stări vagi de disconfort sau oboseală din cauza respirației dificile, dar nu febră. În viroză: febra este frecventă, mai ales la copiii mici. Poate fi însoțită de frisoane, dureri de cap, dureri musculare sau stare generală alterată. Toate acestea sunt semne tipice de infecție virală.

Mâncărimea nazală și oculară. În alergii, pruritul (mâncărimea) la nas, ochi și gât este un semn distinctiv. Copilul își freacă ochii, nasul sau are ochi care lăcrimează, roșii și iritați. În viroză, chiar dacă ochii pot fi roșii, mâncărimea este rară.

Felul în care curge nasul. În alergie, secrețiile sunt apoase, transparente, abundente, persistente. Strănuturile apar în „rafale”, adesea dimineața sau când copilul intră într-o încăpere cu praf. În viroză, secrețiile devin de obicei gălbui sau verzui pe parcursul bolii, din cauza celulelor inflamatorii mobilizate în infecție. Nasul curge variabil și secrețiile se îngroașă spre finalul răcelii.

Cum se agravează tusea. În alergie, tusea este de obicei seacă, iritantă, persistentă, mai accentuată noaptea sau dimineața. Se agravează în spații cu praf, când copilul se joacă pe covor, în pat, sau în camere cu mucegai. În viroză, tusea poate fi inițial seacă, apoi devine productivă (cu mucus). Tusea este strâns legată de evoluția infecției și tinde să se amelioreze după 7-14 zile.

Ce pot face părinții acasă

Primul „tratament” în alergiile de interior este reducerea expunerii la alergeni. Ghidurile de specialitate și recomandările alergologilor pun accent pe măsuri simple, dar consecvente, care pot fi aplicate în orice locuință.

În dormitor, unde copilul petrece cel mai mult timp, praful și acarienii se acumulează în saltea, pernă, lenjerie, plapumă, covor și jucării de pluș. Se recomandă huse antialergice pentru saltele și perne, bine închise, spălarea lenjeriei de pat săptămânal la temperaturi de 60 °C și evitarea cuverturilor grele care nu se spală des. Jucăriile de pluș pot fi spălate regulat sau ținute periodic câteva ore în congelator, apoi spălate, pentru a reduce încărcătura de acarieni. În camerele copiilor cu alergii confirmate la praf, este recomandată îndepărtarea covoarelor și a draperiilor grele. Aspirarea covoarelor și a tapițeriilor cu aspiratoare dotate cu filtre HEPA reduce particulele alergene din aer. În locurile unde există animale de companie, curățenia trebuie să fie mai frecventă, iar accesul animalului în dormitorul copilului alergic ar trebui limitat.

Aerisirea zilnică, chiar și iarna, este esențială. Deschiderea largă a ferestrelor pentru 5-10 minute, de mai multe ori pe zi, ajută la schimbarea aerului și la reducerea concentrației de alergeni și umiditate. În spațiile cu tendință la condens și mucegai (băi, bucătării, colțuri de cameră reci) este importantă identificarea și remedierea sursei de umezeală, curățarea regulată a suprafețelor afectate și, dacă este nevoie, folosirea unui dezumidificator pentru a menține umiditatea între 40-50%.

Purificatoarele de aer cu filtre certificate pentru alergii pot reține o proporție mare de particule alergene din încăpere. Instituțiile și organizațiile de profil menționează că aceste dispozitive pot fi utile ca adjuvant, dar nu înlocuiesc igiena de bază: aerisire, controlul umidității, spălarea lenjeriei și curățenie regulată.

În paralel, părinții pot susține copilul cu igienă nazală (spălături cu ser fiziologic, la recomandarea medicului), care ajută la îndepărtarea alergenilor de pe mucoasă și la reducerea inflamației locale.

Când mergem la medic și ce opțiuni de tratament există

Dacă, în ciuda măsurilor de igienă și aerisire, copilul continuă să aibă nasul înfundat, secreții apoase, strănuturi frecvente și mâncărime nazală sau oculară pe perioade lungi, este momentul pentru un consult medical. Pediatrul poate evalua tabloul clinic și, dacă suspectează o rinită alergică, poate recomanda trimitere la alergolog pentru testări specifice.

Diagnosticul de alergie se bazează pe anamneză (istoricul simptomelor, contextul în care apar), examen clinic și teste alergologice: teste cutanate prick sau măsurarea anticorpilor IgE specifici pentru anumiți alergeni (acarieni, mucegai, păr de animale etc.). Confirmarea alergenului permite o strategie mai bine țintită de evitare și tratament.

Tratamentul medicamentos al rinitelor alergice la copii include, de obicei, antihistaminice de generație nouă (care nu dau somnolență, oferite la recomandarea medicului), spray-uri nazale cu corticosteroizi sau combinații de medicamente care reduc inflamația alergică la nivelul mucoasei nazale. În formele mai ușoare, uneori, simpla optimizare a mediului de acasă și antihistaminicele administrate corect pot ameliora semnificativ simptomele.

Pentru copiii cu alergii confirmate la acarieni sau mucegaiuri, cu simptome persistente sau cu impact mare asupra somnului, învățării și calității vieții, medicul poate discuta despre imunoterapia specifică (desensibilizare). Aceasta presupune administrarea controlată, pe termen lung (de regulă 3-5 ani), a unor doze mici din alergenul incriminat, sub formă de picături sau tablete sublinguale ori injecții, cu scopul de a „reeduca” sistemul imunitar și de a reduce sensibilitatea.

Este important ca părinții să nu administreze medicamente „după ureche” și să nu prelungească la nesfârșit tratamente pentru „răceli” care nu se mai termină. Recunoașterea unei alergii de interior înseamnă nu doar un tratament mai potrivit, ci și prevenirea complicațiilor pe termen lung – de la sinuzite repetate până la astm alergic. Consultul la pediatru și alergolog, împreună cu schimbările făcute în casă, transformă o „viroză interminabilă” într-o problemă clară, cu un plan gestionabil.