Alo, Eurolines, se aude?

Din Praga inspre Bucuresti, in locul unui autocar de patru stele pentru care se platisera biletele cu rezervare a plecat un maxi-taxi, plin ochi cu pasageri, cu bagajele ingramadite pe culoar pana la scaunul soferului.

Nu se pune problema de confortul unei calatorii de 26 de ore (lipsa toaletei, inghesuiala etc.), nici de siguranta ei (nesiguranta unui microbuz, lipsa unui spatiu de odihna pentru soferii obligati de lege sa se schimbe o data la patru ore).

Se pune problema in felul urmator: o companie care are aproape monopol pe majoritatea traseelor internationale, excluzand transportul feroviar sau aerian, isi ignora, daca nu batjocoreste sistematic pasagerii…

Fie prin autocare dotate sub conditiile standard, sau, atunci cand sunt dotate, cu accesibilitatile blocate de soferi (scaune legate cu sfoara, ca sa nu curete soferii ulterior dupa pasageri…); fie prin intercalari de orare (autocare care iau din Romania, de pe traseu, pasagerii pentru mai multe tari si ii distribuie ca pe dovleci in Arad in apropierea vamii, dupa curse nebunesti intre soferi

de genul cine ajunge primul sa scape de vamesi); fie prin lipsa de profesionalism a soferilor (condus imprudent, necunoasterea traseelor, bruscarea pasagerilor, necunoasterea elementara a doua vorbe intr-o limba straina, muzica pusa tare in autocare pana la 3 noaptea, filme cu violenta extrema lasate cu sonorul maxim pana la ore similare, permisiunea de a consuma alcool in autocare, refuzul de a opri dupa patru ore pentru pauza de toaleta etc.).

Orice companie in situatie de monopol este tentata sa profite de situatia ei. Dar in cazul unor trasportatori internationali… ar fi indicat sa aruncati un ochi asupra calitatii serviciilor pe care le oferiti. Camasa si cravata soferilor nu ajung.

In orice caz, penru orice roman plecat in afara tarii, autocarele Eurolines sunt cel mai bun mijloc pentru a se re-adapta la haosul de acasa…

Sa calatoriti bine!

Cristina Muntean

20.03.2006