„Am fost în camera de execuție a Christei Pike”: Unul dintre cei 7 martori descrie orele dramatice ale pedepsei cu moartea
Circumstanțele în care a avut loc execuția eșuată a Kristei Pike au fost descrise de unul dintre martorii care aveau dreptul, prin lege, să fie prezenți la închisoarea de maximă securitate Riverbend din Nashville, unde urma să fie administrată injecția letală.
Martorul este William Puckett, jurnalist la postul de televiziune american WVLT. Acesta urmărea o execuție pentru prima dată, fără a fi primit nicio informare prealabilă despre la ce să se aștepte. El spune că este în continuare profund zdruncinat de ceea ce a văzut.
„Am fost unul dintre cei șapte martori media selectați de statul Tennessee pentru a fi martori la această execuție. Motivul pentru care jurnaliștii sunt acolo este pentru a se asigura că întreg procesul merge bine”, a declarat el pentru Daily Mail. „Este clar că ceva în acest proces a mers prost. Sincer, nu-mi pot da seama .”
Apoi a adăugat: „Vă mai spun ceva: În timp ce plecam, vedeam cum unul dintre membrii serviciului corecțional se chinuia el însuși să-și stăpânească lacrimile.”
Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:
EconoMix
Urmărește tendințele economice și învață despre finanțe personale prin recomandări și grafice relevante.
EconoMix
Urmărește tendințele economice și învață despre finanțe personale prin recomandări și grafice relevante.
Felicitări! Te-ai abonat la „EconoMix”.
Confirmă abonarea pe e-mail.
Apasă pe linkul din email pentru a primi edițiile.
Cuvintele sale au fost împărtășite de alți martori și activiști împotriva pedepsei cu moartea din întreaga lume. „Nimic din ce s-a întâmplat astăzi nu a fost normal”, a spus un jurnalist experimentat care mai relatase despre cinci execuții anterioare.
Robin Maher, director executiv al Centrului de Informații privind Pedeapsa cu Moartea, a declarat: „Acest incident este cel mai grav pe care l-am văzut și este diferit de oricare altul din timpurile moderne”.
Domnul Puckett urma să-și îndeplinească atribuțiile miercuri dimineață. Cu o oră înainte de execuția programată, i s-a acordat o amânare de ultim moment. Nouă ore mai târziu, spune el, autoritățile au decis: „Bine, hai să mergem mai departe”.
Era ora 18:41 când a intrat în camera de observație: un spațiu acoperit cu perdele în fața unei ferestre dincolo de care se auzea fiecare sunet. Perdelele s-au deschis pentru prima dată la ora 19:27, după o așteptare mult mai lungă decât cele zece minute despre care alți martori spuseseră că sunt obișnuite.
„Când s-au deschis draperiile, Krista Pike zăcea pe o targă”, a declarat el pentru ziarul britanic.
„Puteam vedea doar partea dreaptă a corpului ei. Puteam vedea doar brațul ei drept, întins ca atunci când donezi sânge. Un tub intra în brațul ei drept.”
„Nu am văzut procesul de introducere a acului în brațul ei, chiar dacă aceasta a făcut parte din obiecțiile ei față de procesul de injectare de la început.”
Spiritualitatea budistă
Domnul Puckett a privit-o pe Pike cum își rostea ultimele cuvinte. Alesese să nu ceară o ultimă masă și singura ei cerere era ca echipa de execuție să fie formată din femei.
„Voi părăsi această lume așa cum mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții: iubind. Acum sunt bine. Sunt împăcată”.
Lângă ea se afla Mikey Neckel, un consilier spiritual budist. Mare parte din ceea ce și-au spus unul altuia nu s-a auzit în camera de monitorizare.
Ceea ce descrie Paquette în continuare, însă, sună orice altceva decât pașnic.
Râsete și lacrimi
La ora 19:33, Pike a spus: «Simt că vena îmi explodează. Durerea pulsează cu adevărat». Nu se simțea panică în vocea ei. Era ca și cum: «Oh, am o vânătaie». Așa a spus-o. A continuat să clipească, să zâmbească și să râdă de câteva ori. Am văzut o lacrimă curgându-i pe ochiul drept.”
La ora 19:37, spune martorul, Pike a respirat „de patru ori foarte adânc”.
La ora 19:46, draperiile s-au închis, dar, la fel de brusc, s-au deschis din nou trei minute mai târziu. „Apoi a început să sforăie”, spune ea. „Părea că era în cel mai adânc somn pe care l-ar putea avea un om.” Consilierul spiritual s-a întors însoțit de personal, piatra fiind îndepărtată.
Apoi, la o oră și 26 de minute după deschiderea cortinei, martorii au fost rugați să plece, iar conexiunea microfonului a fost deconectată.
Puckett descrie: „Auzeam slab sforăitul până când personalul penitenciarului ne-a condus afară.”