Am fost la mare… si am supravietuit!

“If you want good service, serve yourself”

Pentru ca trecea vara si nu avusesem nicio vacanta, am decis sa merg intr-o minivacanta de 4 zile (Joi-Duminica) pe litoralul romanesc, pe care nu-l mai vizitasem in scopuri turistice de vreo 3-4 ani. A urmat o experienta cel putin interesanta, pe care incerc sa o prezint in acest post.

Circulatia. Probabil primul, cel mai rapid si sigur lucru care te poate omori in drum spre litoral, e circulatia. Autostrada Soarelui, desi teoretic noua, e un drum de proasta calitate. M-as multumi cu acest tip de calitate, insa nefiind terminata, exista o portiune buna de drum European (un fel de drum comunal mai lat) pe care am parcurs-o in ritm de melc, cu camioane, carute, dube, asi ai volanului, Dacii 1310, politie, resturi din masini facute praf in depasiri samd. Am ajuns in 4 ore la Eforie Nord (~250km), mergand pe toate tipurile de teren. Mi se pare fascinant modul in care sunt semnalizate strazile in Constanta. Ai nenumarate sanse de a-ti rupe masina in gropi, de a ajunge oriunde nu vrei, de a fi blocat intr-o parcare. In fine … din nou politie, amenzi, roti blocate. Din pacate indicatoarele de Bucuresti te scot spre Solbozia (nu A2), ajungi (sau nu) unde vrei daca le urmaresti. Peste toate astea sunt domnii cu masini sport (de la BMW de 20 de ani la Porsche 911) care croseteaza benzile, pline ochi. In fine, slava Domnului ca nu am zburat de pe soseaua nemarcata, ca nu mi s-au rupt rotile la masina, ca nu m-a lovit niciun camion (desi unul s-a straduit un pic). Cred sincer ca drumurile si modul in care se circula in Romania reprezinta cea mai mare amenintare la nivelul sigurantei nationale.

Cazarea. Din fericire am fost cazati intr-o pensiune foarte draguta. Am vazut in schimb niste camere de hotel de groaza. In general hotelurile, scarile si drumurile din statiuni par proiectate parca pentru a fi transformate in labirint al groazei. Esti norocos daca poti sta pe WC, daca nu-ti rupi gatul calcand pe scarile rupte si neregulate, de marimi aleatoare etc. Poate sunt eu impiedicat, dar am avut mereu senzatia ca o sa-mi imprastii creierii pe piatra cubica, daca reusesc sa nu fiu lovit de titicar, biciclisti, duri, printese samd. Am scapat, insa unii nu au fost la fel de norocosi, fiind calcati de un BMW X5 pe plaja.

Locurile. Pus pe vizita, am cautat Acvariul din Constanta la puncte turistice pe GPS. Nu apare. Nici Cazinoul nu apare. Noroc cu prietenii ca am reusit sa gasesc un restaurant pescaresc (On Plonge, mancare si locatie geniala, servire execrabila). Acvariul e foarte interesant. Pentru 14 lei poti sa vezi cum se pun 30 de pesti in 40 de litri de apa sau cum poti baga la fix un peste care sa stea pe diagonala intr-un acvariu mic si murdar. Spre binele lor, sper sa fie ucisi rapid de vreo boala, altfel o sa mai fie chinuiti ani buni. Am mai vazut cum arata Cazinoul parasit, faleza neamenajata, cladiri in paragina. Totul arata rupt din Planeta Maimutelor. M-a impresionat Satul de Vacanta din Mamaia – arata a o combinatie de balci, festival etnic, maneloteca si piata Obor, totul ingropat in gunoi animal, vegetal si industrial.

Serviciile. A trecut ceva vreme de cand am zis de 40 de ori multumesc unui om fara sa-mi raspunda. Cam asta era prototipul chelnerului de la mare. Mese infecte, servire infecta, locatii infecte, mancare infecta. Am cautat cu greu cateva locuri mai spalate in care sa putem manca, cu succes limitat. Terasele de fite aveau avantajul curateniei, dar ritmurile minimal m-au terminat psihic. Oricum, toti cei din industria serviciilor sufera de o boala ceva, pentru ca sunt pe cat de tristi pe atat de sictiriti. Ar trebui sa fie fericiti la cat castiga le negru, fiindca nu am vazut vreun local in care sa platesti cu cardul sau sa primesti bon fiscal. Intamplarea a facut ca nici ATM-urile sa nu functioneze (0 din 5) si nici benzinariile sa nu accepte mereu plata cu cardul.

Rezultatul. In mod incredibil, statiunile erau pline, musteau de clienti. Toate locatiile de care vorbeam erau pline. Toate drumurile erau pline. Toata plaja era plina. Toate camerele erau pline. Toate locurile de parcare erau pline. Totul era ocupat… Mi se pare absolut fascinant ca exista atat de multa lume care devoreaza locurile si serviciile mizerabile de pe litoral.

De ce? Incerc sa-mi explic de ce stau lucrurile asa. Clientii cred ca vin din obisnuinta. Toata lumea vrea la mare. Toti am ajuns sa castigam suficient de bine incat sa ne permitem un scurt concediu. Toti avem masini. Bulgaria, Turcia, Grecia, Spania, Italia, Egipt … sunt prea departe. E mai ieftin si mai comod sa vii la Costinesti sau Mamaia. Cred ca e vorba doar de comoditate si obisnuinta, combinate cu un nivel de trai mai crescut. Pe mine experianta asta m-a determinat sa fiu mai bucuros cand le dau banii stainilor, ca-i merita!

Afacerea. Desi ca turist traiesti o experienta dezolanta, pentru antreprenori litoralul este o ocazie extraordinara. E foarte mult loc de servicii mai bune, de hoteluri mai bune, de restaurante mai bune, de diverstisment mai bun. Ma mir de nivelul extrem de scazut de acum. Singura explicatie logica ar fi faptul ca sezonul are doar 2 luni in Romania, motiv pentru care investitiile serioase sunt riscante. Poate e si faptul ca inca merge sa iei bani buni pe servicii proaste – si atunci nu are sens sa cresti, cata vreme „merge si asa”. Singurul lucru bun vazut zilele astea a fost oportunitatea. Se poate creste mult si se poate castiga mult oferind calitate.

Tragand linie – te bucuri de timpul liber, de prieteni si de apa plina de alge, pungi si tampoane. Aduni bunele si scazi relele, iar rezultatul e negativ. Cel putin mie imi este foarte clar acum ca trebuie sa-mi caut o locatie decenta pentru a ma relaxa. Vreau un loc unde sa fiu salutat, sa mi se zambeasca si sa ma bucur ca dau bacsis. Toate astea cu un nivel minim de confort si curatenie. E clar ca nu poate fi vorba de Romania. Totusi, daca as vrea sa dezvolt o afacere in turism, cred ca Romania ar fi un loc excelent, pentru ca exista o cerere extraordinara si o oferta ordinara. Pacat ca am cheltuit o gramada de bani, nervi si timp ca sa aflu asta si sa fiu mai obosit dupa vacanta decat inaintea ei.

Comenteaza pe blogul lui Dragos Manac.