Analiză CRPE: Cum asigurăm securitatea alimentara a României pe timp de pandemie. Rolul fermelor mici și mijlocii

Nimeni nu știe cât va dura criza sanitară și economică generată de pandemia de COVID-19. Previziunile subliniază că pandemia își va acutiza periodic manifestarea, ceea ce va genera noi intervale de distanțare socială, restricții de circulație, noi șocuri pentru activitatea economică.

Ceea ce rămâne o constantă este faptul că oamenii trebuie să aibă acces la hrană. Agricultura este, în acest context, alături de sistemul medical, unul dintre sectoarele prioritare strategice ale unei țări, care trebuie să rămână în picioare și să asigure securitatea alimentară – adică să furnizeze hrană la prețuri accesibile pentru toți cetățenii.

Fermierii mici și mijlocii pot furniza mâncare sănătoasă atât satelor, cât și orașelor, dacă sunt sprijiniți să se adapteze la modurile de consum ale secolului 21 – vânzări online tip ”coșul de legume” individual sau prin food hub-uri, livrări către marii retaileri prin intermediul cooperativelor agricole, care sunt capabile să colecteze cantități mari și omogene de produse și să le livreze marilor lanțuri la volumele și parametrii necesari.

Chiar dacă indicii teoretici de securitate alimentară plasează România într-o situație bună în acest domeniu, iar autoritățile declară în acest moment că ”avem de toate”, nivelul crescut de importuri de produse agro-alimentare cu valoare adăugată, corelat cu nivelul scăzut de consum din producția internă reprezintă o vulnerabilitate majoră a securității alimentare a României și o adevărată provocare în contextul actual.

În general, exportăm materie primă și importăm produse procesate / cu valoare adăugată.

• De exemplu, în 2018, România a importat 680.000 de tone de legume, exportând de peste patru ori mai puțin și a importat 855.000 de tone de fructe, exportând de peste nouă ori mai puțin. În piețele țărănești ajunge doar 20% din totalul producției, iar

De la declanșarea crizei, pentru fermierii care nu au putut/știut să se mute online, nu au spații de stocare și nu au fost asociați, situația a devenit dramatică rapid, mulți legumicultori mici fiind nevoiți să arunce mare parte din producție – sectoarele cele mai afectate sunt legume&fructe, lapte.

Raportul CRPE descrie la cald situația din agricultură în perioada de după insitituirea stării de urgență, cu un focus special pe provocările întâmpinate de micii fermieri din două sectoare nevralgice – legume și fructe, lapte -, explicitează rolul formelor asociative în sprijinirea fermierilor de a se adapta noilor constrângeri și realități, analizează succint măsurile de sprijin luate de autorități, prezintă câteva modele de sprijin pentru micii fermieri și comunitățile rurale din alte țări europene și, mai ales, propune măsuri urgente de realocare a banilor europeni destinați dezvoltării rurale pentru a salva și canaliza spre desfacere producția micilor fermieri.

Conform pachetului de măsuri Coronavirus Response Investment Initiative Plus al Comisiei Europene, țările UE pot realoca banii necheltuiți încă din programele de dezvoltare rurală (PDR) pentru a finanța acțiuni relevante pentru a face față crizei.

Câteva dintre soluțiile pe care le propune CRPE:

• Sprijin pentru cooperativele și food hub-urile funcționale (avem peste 200 de cooperative cu cifră de afaceri peste 1000 Euro si minim 5 food-hub-uri – centre de colectare și distribuție a produselor locale – detalii aici https://civitas.ro/proiecte/foodhub/) , pentru ca acestea să își asume, pe timp de criză, și rolul de intermediar și agregator de producție a fermierilor din regiune. Au nevoie de finanțare pentru investiții rapide care să le permită agregarea/procesarea unei cantități mai mari de hrană – ex. achiziționarea/închirierea de noi spații de stocare, sortare și ambalare a producției, achiziția de mijloace de transport, lăzi frigorifice, construcția de solare etc
• Susținerea digitalizării vânzării producției de către micii fermieri, care să acopere costurile adiționale pe care le presupune livrarea direct către consumator, de tipul „coșul cu legume” – de exemplu, transportul la ușa consumatorului
• Finanțare adițională și mai flexibilă pentru proiecte de cooperare tip lanț scurt – ar trebui prioritizate acele proiecte care ar livra hrană și produse de strictă necesitate comunităților rurale izolate și/sau marginalizate
• Acordarea de subvenții pentru procesatori și industria alimentară – SindAlimenta declara recent că producătorii români din industria alimentară pot asigura peste 80% din necesarul de alimente pentru populație, dacă sunt suprijiniți de guvern
• Stimularea lucrătorilor din agricultură întorși acasă din diasporă să rămână să lucreze în fermele din România – prin subvenționarea fermierilor care i-ar angaja pentru ca aceștia să le poată oferi salarii competitive sau chiar prin implicarea autorităților locale, care i-ar putea ajuta pe aceștia să arendeze la prețuri competitive teren nelucrat în acest moment, iar apoi să acceseze fonduri europene pentru instalarea tinerilor fermieri/dezvoltarea de exploatații agricole.

• Configurarea de instrumente financiare pentru ferme mici și IMM-uri din agricultură – fond de garantare/împrumut cu costuri mici, pentru că aceștia să își poată susține cash flow-ul

  Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro