Anti-coruptie? Nem tudom (de Sorin Ionita)

Se tot intreaba lumea de unde vine opozitia UDMR fata de masurile de combatere a coruptiei: talpi puse Agentiei de Integritate; raceala fata de conducerea DNA; vot contra perchezitiei acasa la Nastase. O fi suparare pe partenerii din coalitie din cauza statutului minoritatilor? O fi reactie fata de persoana ministrului justitiei?

Sau de vina sunt relatiile discrete de afaceri care leaga elita politica maghiara de cea romana (si nu doar de PSD-Bacau, ci de cercuri mai largi ale fostei si actualei guvernari)? Plus diverse dosare grele la Securitate, din cate vedem zilele astea? Nu stim.

Cert este ca, minus vagi exceptii individuale, reprezentantii Uniunii se gasesc in tabara anti-anti-coruptie, iar cand e cazul au aratat ca stiu sa faca si mahala. A trebuit sa vina comisarul Frattini de la Bruxelles sa-l ia deoparte pe Marko Bela, la munca de lamurire, pentru ca UDMR s-o lase mai moale.

Si nici asa nu e sigur ce va fi in sesiunea extraordinara, cand se va vota Agentia de Integritate. Ce partid european al minoritatilor s-a mai pus in postura asa jenanta?

Niciuna dintre ipotezele de mai sus nu explica de ce a acceptat UDMR sa faca acest serviciu clasei noastre politice, anume sa devina varf de lance pe un subiect sensibil si nepopular: blocarea anti-coruptiei. Parlamentarii din toate partidele sunt nefericiti din cauza declaratiilor de avere, dar nu indraznesc sa se manifeste de teama votantilor, mai ales ca 2007 ar putea fi an electoral.

Se considera cumva UDMR mai ferita de pericol, stand pe un vot etnic captiv, si din aceasta cauza isi permite sa scoata din foc castanele fierbinti ale celorlalti, care chibiteaza de pe margine? Ar fi o posibilitate, insa chiar si asa evolutia asta de kamikaze ramane o surpriza

La o privire mai atenta, lucrurile nu mai par asa de ciudate.

In ultimii 15 ani, Romania a construit un model pe care stiinta politica il numeste „consociational”: in comunitati cu clivaje etnice sau religioase se stabileste regula neoficiala ca la putere vor fi reprezentate mereu segmentele sociale importante, cooptate in responsabilitatile si compromisurile guvernarii (Proporz, cum zic austriecii).

E un model care tempereaza si civilizeaza clasa politica, functionand bine in Olanda, Belgia, Elvetia. Dar cum nimic in viata nu este fara costuri, el vine cu pericolul reducerii concurentei si al proliferarii intelegerilor subterane intre grupuri care, mereu la putere, isi creeaza clientela.

Asta se intampla la noi acum, in 2006: suferim de efectele secundare ale competitiei politice limitate, datorate sistemului Proporz. UDMR a devenit un sustinator natural al statu quo-ului si se opune deranjurilor in clasa politica.

Este oare cazul sa renuntam la consociationalism pentru a face anti-coruptie? Eu sper ca nu. Avantajele sale sunt majore, si nu doar ca imagine: de la administratie locala pana la alocarile bugetare, politicile sunt realmente mai intelepte asa. Beneficiile echilibrului actual sunt ca sanatatea: nu-ti dai seama ce importante erau decat dupa ce le-ai pierdut.

Nu trebuie sa imbratisam orice alternativa radicala la UDMR cu argumentul „lasa ca intram in Europa si nu ne mai pasa de unguri, n-au decat sa-si divizeze votul si sa ramana afara din parlament”. Sper ca nici Basescu nu gandeste asa.

Dimpotriva, prezenta maghiarilor in functii cu putere reala este esentiala multi ani de aici inainte. O buna convietuire etnica nu inseamna „rezolvarea definitiva” printr-o lege sau alta, ci un cadru solid de negociere a chestiunilor care apar permanent pe agenda.

Ce ne trebuie insa urgent este o mai viguroasa actiune pro-integritate (si anti-Securitate), chiar din partea electoratului UDMR, tintind direct cazuri si persoane. E singura strategie eficienta, dupa cum a aratat Coalitia pentru un Parlament Curat in 2004.

In prezent, liderii de opinie maghiari se preocupa mai mult de cultura si identitate; e de inteles, acestea fiind subiecte legitime si importante pentru ei.

Alteori pierd vremea cu probleme inventate, precum aceea ca secuimea ar fi o zona bogata, dar guvernul ticalos ii ia banii si ii transfera in Moldova (fals: Har-Cov e o zona saraca si subventionata, iar autonomia financiara marita i-ar crea mari necazuri).

Nici asta n-ar fi mare bai. Atata doar ca nu putem intra in UE numai cu poezie romantica de sec. XIX, lasand sa se bata cu coruptia si securistii cativa ziaristi locali curajosi si niste ONG-uri de la centru. Doar vocile respectate ale comunitatii pot sa spuna daca maghiarii vor sa fie reprezentati in continuare de oameni ca Frunda si Verestoy.