Antrenorul tău personal e măcelar? Sau e sadicul care-și varsă nervii pe tine? / Povestea de la Sală

Dai jos o șaorma? Vrei să-ți umfliiii mușchii ca să agăți și tu ceva? N-ai ce face acasă cu trupul tău și vrei comunitate? Vino la sală. Un antrenor personal îți va fi dedicat. Antrenorul personal e drăguț, e simpatic, e lipsit de orice empatie. Trăiește în lumea lui de performanță și eficiență. Înc-o poveste de la sală.

Voi ați văzut cum ne vorbește antrenorul personal?

Facem biceps, facem piept butterfly, facem fesieri, urcăm la spate, coborâm picioare. Da, stai, domle, eu sunt un miel și dumneata un măcelar? Nimeni nu-și dă seama că suntem tratați ca oile, mieii, porcii. Antrenorul e măcelar? De ce ne vorbește așa ca unor organe, ca unor organe tranșate. E un limbaj de măcelar.

E antrenorul personal un cioclu?

Stă la căpătâiul aparatului și la capul tău și-ți numără performanța. Ai văzut cât sadism e-n rostitul numerelor de exerciții? Cică, fă 29, bai, bagă 99 de exerciții? Parcă e un cioclu care-ți numără clipele de viață până la moarte. Dar cine, cine stabilește câte exerciții trebuie făcute? El, antrenorul, și viața sa plină de exerciții tâmpite.

“Planul” între antrenor și client este o fantezie.

Antrenorul personal e făcut la cursul scurt de bagabonțeală de pe Ytube. Băi, tu lucrezi cu oameni, cu cea mai complexă formă de viață din univers. De unde să te învețe cineva complexitatea? Ytubul, seriile de idioți influensări? Domle, am un corp, o complexitate. Orice exercițiu e o noutate pentru acea complexitate. Tu, antrenorule, ai în cap complexitatea, sau freci pe la sală niște biete cunoștințe. Cât știi despre organele interne, cât despre mușchi, cât despre psihic, cât? Tu știi doar bicepși, tu știi doar un vocabular de cuc. Cu care tiranizezi niște bieți amatori.

Dar proști sunt cei care se cheamă clienți și vor miracole de la traineri personali.

Dai jos o șaorma? Vrei să-ți umfliiii mușchii ca să agăți și tu ceva? N-ai ce face acasă cu trupul tău și vrei comunitate? Mamă, colega a făcut miracole cu trupul ei, Șakira ai văzut cum se ține! Am invidie pe mine! Am ură pe ăia care arată bine! Astea puținele motoare pentru care venim la sală. Și ne băgăm într-un malaxor de promisiuni și pervertiri. Ne umflăm mușchii precum sunt umflați cu pompa bieții “pui de o zi”. Ținuți în spații mici, li se stinge-aprinde lumina mai des ca să n-aibă noțiunea timpului, ca să fie derutați. Și sunt alimentați cu pompa ca să crească mai repede. Biet om, cum te supui tu de bună voie și nesilit de nimeni caznelor antrenorului personal. El îți aprinde lumină. Nu-i mai uman să nu-ți omori corpul cu exerciții tiranice? Să-ți asculți trupul, dragul de el și să ai propria voință? Să-i lași pe sadici fără slujbe?

UITE, povești de la Sală, să ai grijă de corpul tău:

Cum e corect? Umbli sau nu gol pușcă prin vestiar? / Povestea de la sală