Anul perdantilor

Elitele noastre politice sint falimentare moral si intelectual. Nu pot produce idei, nu pot emana autoritate morala, iar abilitatea lor de a aduna sprijin popular in jurul unui proiect e tot mai palida.

Privesc clasamentul primilor 10 politicieni ai momentului, asa cum a reiesit el din elaborata cercetare de la „Zece pentru Romania“. Ii reamintesc: Traian Basescu, George Becali, Ion Iliescu, Mircea Geoana, Theodor Stolojan, Corneliu Vadim Tudor, Calin Popescu Tariceanu, Cozmin Gusa, Emil Boc, Adrian Nastase. De la prima vedere se constata un amestec pestrit si, aparent, ilogic de cistigatori si pierzatori. Daca judecam fara patima, exista doar trei politicieni care pot socoti 2007 drept un an de succes in biografiile lor: Traian Basescu (pentru ca se mentine in topul preferintelor in ciuda unor atacuri extrem de dure, trecind cu succes peste un referendum de demitere si pentru ca este, pe mai departe, play-maker al intregii noastre vieti politice), Calin Popescu Tariceanu (pentru ca s-a mentinut in functia de prim-ministru jucind abil intre PD si PSD, fara sa cedeze presiunilor nici unuia dintre cele doua mari partide si pentru ca a tinut in jurul sau, cu bune rezultate, un partid lovit de o importanta sciziune) si Theodor Stolojan (pentru ca a facut, din nimic, in doar 8 luni, un partid de 7-8% si, mai ales, pentru ca a dovedit ca el singur este capabil sa aduca un mare numar de voturi). Cei trei sint singurii lideri care chiar au succese politice de raportat la final de an. Restul fie nu s-au remarcat prin absolut nimic (Ion Iliescu, Adrian Nastase, Emil Boc), ci doar au participat la harmalaia politica, agitindu-se in peisaj cu o gesticulatie cel mult bruianta, fie au avut chiar cel mai prost an al carierei lor politice (Mircea Geoana, Corneliu Vadim Tudor, Cozmin Gusa), colectind un sir perfect de nereusite, neiesindu-le absolut nimic din ceea ce au demarat ca proiect politic in acest an. Dnii Geoana, Tudor si Gusa au fost, in 2007, adevarate incarnari ale esecului.

Adevarul este ca nu exista zece politicieni de succes in Romania anului 2007. Nici daca aduni toate categoriile politice din „Zece pentru Romania“ nu poti stringe zece astfel de oameni. Iar aceasta constatare, orice s-ar spune, e trista. Intr-o tara care merge bine din punct de vedere economic, care a sfirsit primul ei an de membra UE, care a ajuns la o situatie generala relativ buna (mai ales prin comparatie cu ceea ce era acum 5 sau 10 ani), nu exista oameni politici de succes. Nici macar zece. Nici macar cinci. Exista, desigur, unii pe care publicul ii simpatizeaza mai mult decit pe altii. Exista, desigur, unii care au lipici la popor si altii care, oricite antene mobilizeaza, nu ies din marja de eroare. Dar, daca le judeci realizarile politice, ma tem ca, in afara de cei trei mentionati de mine mai sus, nu exista altii.

Asta inseamna ca politicul, ca sistem de gestiune a puterii in statul roman, functioneaza anapoda. In termenii randamentului, consuma prea multe resurse pentru prea putine rezultate. Nu spun, evident, nici o noutate. Trag doar concluzia melancolica a unui an politic agitat, in care presedintele a pus pe toata lumea in criza in speranta ca, vorba chinezilor, orice criza e o buna oportunitate pentru schimbare. Nu a fost inca sa fie. Poate la anul…

Stim ca, in viata, cei care pierd sint mai multi decit cei care cistiga – iertati-mi pesimismul. Dar sa nu poti gasi mai mult de trei oameni politici cu succese vizibile in tot alaiul galagios – care, cind se pune pe scandal, pare imens – mi se pare cea mai buna dovada ca, din punct de vedere politic, anul 2007 a fost anul perdantilor.

Cotidianul