Anunț surprinzător al Marinei SUA privind noul tip de dronă care va opera de la bordul portavioanelor sale. Ce condiții pune

Marina Militară a SUA tocmai a prezentat scenariul pe care îl vede în viitorul nu foarte îndepărtat pentru portavioanele sale nucleare: aeronave de vânătoare care pot fi lansate într-un spațiu aerian contestat, cu raze de operare de aproape 1.900 de kilometri, care pot să se realimenteze singure în aer dacă este nevoie, să evite amenințările inamice, să adune informații și să lovească ținte fie pe mare, fie pe uscat. Totul fără ca niciun pilot să fie în scaunul din cabină.

Biroul Executiv pentru Achiziții de Aviație al Marinei – structura din cadrul Comandamentului Sistemelor Aeriene Navale responsabilă de modul în care instituția își cumpără viitoarele aeronnave – a publicat pe 14 iulie o notificare oficială de tip Request for Informațion (RFI – solicitare de informații) către companiile din industria de armament, scrie Defence Blog.

Marina SUA caută companii capabile să proiecteze, să construiască și să pună în serviciu o nouă generație de aeronave fără pilot, concepute special pentru a opera de pe punțile portavioanelor cu propulsie nucleară.

O nouă generație de drone pentru portavioanele nucleare

RFI-ul lansat de Marina SUA nu reprezintă o comandă fermă de achiziție și nici o licitație oficială, ci mai degrabă e o metodă prin care guvernul scanează piața pentru a vedea ce poate livra în mod realist industria de profil, înainte de a angaja banii publici într-un program specific.

Companiile interesate au termen până pe 13 august pentru a trimite conceptele lor.

„Grupul Aerian al Viitorului”

Solicitarea se încadrează într-un nou program pe care Marina SUA îl numește Air Wing of the Future (Grupul Aerian al Viitorului), scrie DefenseNews.com

Este vorba despre un plan pe termen lung de modernizare a flotei de aeronave de pe portavioane. În prezent, aceasta se bazează masiv pe avioane de generația a patra F/A-18 Super Hornet, dar și, din ce în ce mai mult, pe avioane de generația a cincea F-35C.

Planul Marinei SUA urmărește tranziția către un mix de aeronave cu și fără pilot, din generațiile a cincea și viitoarea generație a șasea – aeronave care să colaboreze strâns între ele în tot felul de misiuni.

Anunțul făcut acum este unul oarecum surprinzător, având în vedere că Marina americană derulează deja două programe de drone care prevăd zborul aparatelor fără pilot (UAV-uri) alături de avioanele de vânătoare clasice:

• MQ-25A Stingray: O dronă-cisternă pentru realimentare în aer construită de Boeing. Aceasta a finalizat primul său zbor de testare operațională în aprilie 2026 și se pregătește pentru desfășurarea la bordul portavioanelor din clasele Nimitz și Ford – cele două clase de super-portavioane nucleare ale SUA.

• Programul Collaborative Combat Aircraft: Un program care dezvoltă drone cu costuri mai reduse, concepute să zboare alături de avioanele de vânătoare cu pilot, având rolul de „loyal wingmen” (coechipieri loiali – trad.). Aceste drone extind raza de acțiune a pilotului și își pot asuma riscuri tactice mai mari ce altfel ar pune în pericol viața unui echipaj uman. Companii precum Anduril, Boeing, General Atomics și Northrop Grumman dezvoltă în prezent concepte concurente pentru o versiune capabilă să opereze de pe portavioanele americane.

Cele opt tipuri de misiuni pentru viitoarele drone de luptă

„În prezent, Marina SUA explorează capacitatea bazei industriale de a livra platforme autonome, extrem de capabile și optimizate pentru operațiuni de pe portavioanele nucleare din clasele Ford și Nimitz”, se arată în documentul RFI.

Conform documentației publicate, dronele pot fi proiectate în trei moduri diferite: ca o platformă cu rol unic – specializată pe o singură misiune, ca o platformă multi-rol sau ca o familie de sisteme modulare – ale cărei componente pot fi schimbate rapid în funcție de nevoi sau misiuni.

Marina americană își dorește ca aceste platforme să fie capabile să îndeplinească opt tipuri diferite de misiuni:

• Atacuri împotriva navelor de suprafață;
• Atacuri împotriva țintelor terestre și bombardament la sol;
• Război antisubmarin (ASW);
• Luptă aer-aer împotriva avioanelor și rachetelor inamice;
• Război electronic (bruiaj);
• Misiuni de tip ISR (Inteligență, Supraveghere și Recunoaștere – colectare de informații din teren);
• Realimentare în aer pentru alte aeronave;
• Misiuni de reaprovizionare pentru o grupare navală de luptă – mai exact transport de echipamente și provizii.

Cerințe tehnice stricte

Solicitarea oficială stabilește și o serie de cerințe tehnice foarte precise:

• Raza de acțiune: O autonomie de zbor de minimum 1.000 de mile marine (aproximativ 1.850 km) pentru misiunile de atac.
• Autonomie de zbor avansată: Dronele trebuie să aibă capacitatea de a rula singure pe pistă (taxiing) și de a respecta tiparele de zbor din jurul portavionului la aterizare.
• Autonomie în misiune: Aparatele trebuie să poată lua decizii autonome complexe, cum ar fi schimbarea dinamică a sarcinilor în timpul zborului, evitarea activă a amenințărilor și realimentarea automată în aer.
• Compatibilitate: Sistemele trebuie să fie pe deplin compatibile cu infrastructura actuală de control al aeronavelor fără pilot folosită pe portavioane.

Un detaliu extrem de important apare în anunțul US Navy: deși documentul se concentrează în principal pe drone compatibile cu sistemele clasice de pe portavioane care folosesc catapulte pentru a lansa avioanele în aer și cabluri de reținere pentru a le agăța și frâna la aterizare, Marina SUA își dorește și drone cu decolare și aterizare pe verticală (VTOL).

Acestea din urmă ar trebui să poată opera de pe alte tipuri de nave mai mici, cum ar fi distrugătoarele sau bazele maritime mobile.

Război de uzură și costuri controlate

Dincolo de cerințele tehnice, documentul mai conține un segment foarte important care se referă la rapiditatea și costurile reduse cu care o companie poate produce astfel de drone în mod real.

Astfel, după cum scrie Defence Blog, noul concept „Air Wing of the Future” pare gândit pentru un război de uzură după noile reguli desprinse din conflictele ultimilor ani, în care luptele sunt purtate cu drone relativ ieftine și care pot fi sacrificate ușor, în detrimentul unui număr mic de platforme cu pilot extrem de scumpe și sofisticate.

Companiile care vor răspunde la RFI-ul lansat de US Navy trebuie să detalieze modul în care strategia lor de producție poate susține o extindere rapidă și flexibilă în cazul unui scenariu de criză militară ce implică o producție de masă într-un timp record.

De asemenea, aceste companii trebuie să explice ce tehnologii vor folosi pentru a menține jos costul unitar de producție, dar și costurile de întreținere.

Marina SUA subliniază că solicitarea de informații nu implică neapărat un contract sau o obligație de achiziții nu o obligă să cumpere nimic din ceea ce propune industria.