Skip to content

Marina SUA a testat în zbor prima dronă care va opera de la bordul portavioanelor. Stingray va avea un scop precis în operațiunile de vânătoare

Marina Statelor Unite și compania americană Boeing au finalizat o etapă critică în testarea dronei MQ-25A Stingray, care va fi prima dronă gândită să opereze exclusiv de la bordul portavioanelor. Stingray va avea un scop precis: nu va înlocui avioanele de vânătoare, dar va ajuta să dubleze raza de acțiune a avioanelor de luptă actuale.

Drona MQ-25A Stingray a trecut recent prin teste riguroase la sol și în zbor, scrie publicația Naval Technology. Inginerii s-au concentrat pe integrarea sistemelor de control și pe stabilitatea platformei în condiții operaționale, manevre care fac parte din pregătirea finală pentru desfășurarea pe portavioane.

Dronele MQ-25A Stingray sunt gândite ca drone de realimentare în aer, iar prin ele US Navy vrea să extindă raza de acțiune pentru avioanele F/A-18 Super Hornet și F-35C. Practic, drona va prelua sarcina periculoasă a realimentării în aer de la cisternele aeriene mult mai scumpe și valoroase.

Un pas pentru viitorul portavioanelor americane

Zborul de test a durat două ore și a avut loc la baza Boeing din Aeroportul MidAmerica, situată în Mascoutah, Illinois. În cadrul acestuia, piloții de vehicule aeriene (AVP) ai Boeing și ai Marinei au comandat aeronava de la distanță prin intermediul sistemului de control al misiunilor aeriene fără pilot MD-5, care încorporează tehnologia MDCX a Lockheed Martin.

În timpul testului, piloții AVP au efectuat o serie de evaluări pentru a confirma comenzile de zbor de bază ale aeronavei, performanța motorului și manevrabilitatea. Aceștia au programat rutele de zbor și au stabilit puncte de referință înainte ca sistemul autonom de la bordul aeronavei să preia controlul asupra propulsiei, ghidării și operațiunilor de zbor.

MQ-25A urmează să devină primul sistem aerian fără pilot (UAS) operațional al Marinei SUA, bazat pe portavioane, al cărui rol principal este realimentarea în zbor.

Comandamentul naval subliniază că Stingray nu este doar un rezervor zburător. Aceasta este prima aeronavă fără pilot care operează direct de pe puntea unui portavion, alături de echipajele umane.

De asemenea, în alte teste preliminare de zbor, versiuni ale dronei MQ-25 Stingray au fost văzute având acroșate sub aripă rachete antinavă AGM-158C LRASM.

O dronă Boeing MQ-25 T1 – model de test – realimentează în aer un avion F-35 / Sursă foto: ABACA / Abaca Press / Profimedia

Performanțe și specificații tehnice – MQ-25 Stingray

Drona dezvoltată de Boeing se bazează pe capacitatea sa de transport și prin autonomia ridicată.

  • Lungime: 15,5 m
  • Lățimea aripilor desfășurate: 22,9 m
  • Înălțime: 3 m
  • Propulsie: Un singur motor turboventilator Rolls-Royce AE 3007N, care oferă o tracțiune de peste 44 kN
  • Capacitate de transfer: Poate livra peste 7.200 kg de combustibil în timpul unei singure misiuni.
  • Rază de acțiune: Acoperă o distanță de peste 920 de kilometri (500 de mile marine).
  • Design: Dispune de o formă optimizată pentru reducerea amprentei radar, deși rolul său principal nu este unul de atac discret.
  • Compatibilitate portavion: Utilizează sistemele standard de lansare cu catapultă și recuperare cu cabluri (CATOBAR) de pe portavioane.

Impactul strategic

Capacitatea de realimentare extinde „brațul lung” al Marinei Americane, scrie Naval Technology. Practic, în contextul tensiunilor din Pacificsau chiar din Oceanul Indian și Orientul Mijlociu, distanțele devin un factor critic pentru securitate. Dronele MQ-25 pot permite portavioanelor să rămână la o distanță sigură de țărmurile inamice, în afara razei de acțiune a rachetelor de coastă.

Totodată, astfel de cisterne autonome pot ține departe de pericol cisternele aeriene cu echipaj uman. De altfel, în cursul actualului conflict din Iran, unul din avioanele militare SUA care s-au prăbușit în timpul misiunilor a fost o cisternă aeriană KC-135: toți cei șase membri ai echipajului au murit.

În același timp, folosirea unor astfel de drone alături de avioane de vânătoare în misiuni de atac pot permite practic marinei SUA să lovească mai sigur ținte mult mai îndepărtate decât în prezent. Această asimetrie oferă un avantaj tactic uriaș în fața oricărui adversar, iar experții militari consideră că Stingray este doar începutul unei revoluții.

În plus, dincolo de eventualele armamente acroșate sub aripi, pe viitor, platforma poate primi module noi pentru supraveghere și recunoaștere electronică.