Apocalipsa in PSD (de Ion M. Ionita)

Ziua judecatii a venit, dar i-a gasit pe social-democrati si nespovediti, si neimpartasiti. Adrian Nastase a iesit in fata opiniei publice cu gogoasa autosuspendarii din functie si cu declaratia ridicola precum ca Traian Basescu a intinat nobilele idealuri ale matusii Tamara.

Autosuspendarea din functie nu exista in statutul PSD si nu are nici un fel de valoare, in afara de a aburi lumea si de a-l pastra pe Nastase in postul de presedinte al Camerei Deputatilor.

Dan Ioan Popescu sustine ca averea sa nu se potriveste cu ce e in acte din cauza unui expert contabil imbecil care nu intelege efectul inflatiei asupra conturilor demnitarilor. Este treaba justitiei sa gaseasca sau nu vinovatii in aceste cazuri. Din punct de vedere politic, peste PSD a venit apocalipsa.

Partidul a refuzat toate ocaziile de a se schimba, de a se curata de oamenii cu capitalul de imagine cel mai negativ. Nu a facut-o inainte de alegeri, nu a facut-o nici mai apoi, cand ar fi putut, ca formatiune de opozitie, sa aduca o garnitura noua, capabila sa reconstruiasca increderea in PSD.

Toti liderii formatiunii, de la Ion Iliescu la Mircea Geoana, sunt complici pentru minciuna imensa care a acoperit ani de zile metodele folosite de membrii partidului pentru a se imbogati si a-si ascunde apoi averile.

Ion Iliescu, omul „sarac si cinstit”, a tolerat pe parcursul lungilor sale mandate ciocoismul si coruptia din partid, stiind foarte bine ca asa isi asigura controlul politic total asupra pesedistilor.

Cand a simtit ca ii este pusa la indoiala autoritatea, a declansat atacuri virulente, cum a fost „capitalismul de cumetrie”, dar nu a dat niciodata nume. Metoda a functionat pana in momentul in care a iesit pe poarta Cotrocenilor. Dupa aceea, lucrurile s-au schimbat radical.

Ion Iliescu nu mai avea puterea de a mai ameninta pe nimeni, nu mai putea oferi protectie pentru nimeni. Partidul a ramas la cheremul marilor moguli, Nastase, Mitrea, Dan Ioan Popescu si al vasalilor lor. In loc sa se deschida, partidul s-a izolat, in loc sa devina european, a devenit si mai feudal.

Incapabili sa vada altceva in afara propriilor interese, factorii de putere din PSD l-au inventat pe Mircea Geoana ca varianta comoda la presedintia partidului. Iar fostul ministru de externe nu a dovedit decat ca este dispus sa pactizeze cu baronii ca sa-si asigure functia.

Nu s-a pus nici un moment problema unei schimbari de fond in politicile si structura PSD. Principiul „mai bine sa gresesti impreuna cu partidul, decat sa ai dreptate singur impotriva lui” a ramas sacrosanct.

Scaldati in acuzatii de coruptie, orbi si surzi la ce se intampla in jurul lor, pesedistii se indreapta spre distrugerea propriului partid, cu corupti si cinstiti laolalta.

Solutia nu este inca odata salvarea cu orice pret a marilor feudali, ci din contra o miscare dinauntru care sa duca la maturarea ciocoilor din partid. Degeaba Nastase a trimis liderilor PSD extrase din gandirea teoreticianului sau apropiat Vladimir Pasti care il face indispensabil pentru viitorul partidului.

Daca vrea sa supravietuiasca, PSD trebuie sa-i lase pe Nastase si compania la vatra sa-si numere banii si ouale si sa aduca repede la conducere lideri mai noi si mai social-democrati.