Ar putea statul să încaseze încă 10 mld. lei din TVA?
O țintă ambițioasă în bugetul pentru 2019 este creșterea încasărilor din TVA cu 10 mld. lei, însemnând 0,5% pp din PIB-ul estimat. În sumă nominală, o astfel de majorare ar fi un record al ultimilor șapte ani, perioadă în care cel mai mare salt a fost consemnat în 2015, un plus de cca. 6 mld. lei. Istoric, din TVA statul român a reușit să încaseze cel mult 8% din PIB și s-a plasat în fiecare an analizat de Comisia Europeană în raportul privind gap-ul de TVA (diferența dintre suma efectiv încasată și cea potențială dacă s-ar colecta integral) pe primul loc în UE. Un prim loc care nu e pe podiumul premianților, dimpotrivă.
Comparativ, Bulgaria care are o structură a economiei, precum și cote de TVA apropiate de ale României, înregistrează un gap de încasare mult mai mic. De exemplu în 2015, România avea un gap de 34%, iar Bulgaria de 21%, deși ratele standard de TVA erau identice, respectiv de 20%. În 2016, România a urcat la 36%, iar Bulgaria a coborât la doar 14%.
Cum se explică aceste diferențe între două țări care sunt asemănătoare la toate capitolele? Principala deosebire vine din abordarea administrării taxelor. Dacă Bulgaria a finalizat deja de mai mulți ani un program de modernizare a administrației fiscale – care a început să dea rezultate concrete în colectare -, România a demarat mult mai târziu și nu a încheiat nici până în prezent un astfel de program.
În schimb, noi am experimentat permanent modificări legislative și de proceduri administrativ-fiscale, măsuri ad hoc, fără studii de impact care, ulterior, s-au dovedit nu doar inutile pentru îmbunătățirea colectării, ci unele chiar negative pentru mediul de afaceri. Registrul operatorilor intracomunitari (ROI), sistemul obligatoriu de TVA la încasare pentru anumiți contribuabili, procedura de înregistrare în scopuri de TVA prin depunerea controversatei declaraţii 088, split TVA sunt câteva exemple foarte cunoscute de măsuri care au consumat multă energie în dezbaterea publică, dar, și mai important, au avut efecte negative pentru companii. În schimb, nu au reușit să crească nivelul colectării din TVA, iar unele au ajuns pe masa Comisiei Europene (cel mai recent e cazul split TVA) pentru încălcarea directivelor de TVA.
Așa cum am zis și cu alte ocazii, reforma trebuie dublată de o digitalizare extinsă. Acum România e unul dintre puținele state europene care nu au implementat nicio măsură de raportare standardizată electronică. Marea majoritate a țărilor UE aplică E-Audit (control electronic), multe au implementat Standard Audit File for Tax (SAF-T), un format electronic standard şi E-reporting (raportarea electronică a unor documente, de exemplu facturi, balanţă etc).
Sunt metode moderne care sprijină atât contribuabilii să se conformeze mai ușor și mai ieftin pe termen mediu (după faza inițială de implementare), cât și autorităţile fiscale să desfăşoare controale mai eficiente pentru că au acces instantaneu la informații fiscale și, deci, posibilitatea de a acționa imediat acolo unde este cazul.
Așadar, o îmbunătățire semnificativă a încasărilor din TVA poate veni doar dintr-un amplu și profund program de modernizare al administrației fiscale. Vedem că Bulgaria încasează peste 9% din PIB din TVA în timp ce România abia a strâns cca 6,5% din PIB în fiecare din ultimii trei ani. O majorare cu 2 pp din PIB a colectării ar fi aproape echivalentă cu nivelul deficitului bugetar din ultimii ani, o sumă uriașă care ar rezolva multe dintre problemele bugetare și ar slăbi presiunea inutilă pusă de proceduri excesive, costisitoare asupra contribuabililor de bună credință, adică marea majoritate a acestora. Însă un astfel de obiectiv poate fi atins cu o reformă serioasă și cu eforturi pe termen de câțiva ani, iar programul care dă speranțe în această direcție, cel cu Banca Mondială, s-a blocat de anul trecut, fără explicații.
În concluzie, estimarea unor încasări suplimentare de 10 mld. lei din TVA pentru acest an pare improbabilă și ridică întrebări. Vom vedea din nou măsuri „la limită”, controale care stabilesc impuneri suplimentare cu șanse minime de câștig pentru stat dacă se ajunge în instanță ca în anii trecuți? Să sperăm că nu, pentru că nu vor fi nici în favoarea statului, nici a contribuabililor.
Un articol semnat de Vlad Boeriu, Partener Deloitte România