Argentina, campioană mondială! Angel di Maria există! Moș Crăciun există!

Argentina-Franța, cea mai mișto finală de Mondial din viața mea. Dar această finală, observ, citind toată noaptea asta tot soiul de cronici și croncănituri, a arătat cât de secătuiți suntem în sufletele noastre, cât de neputincios arătăm în a exprima ceva uluitor. Suntem striviți de algoritmi și sărăciți în a face bani. Și dăm cocoșeli, în cuvinte sărace. Avem minți cu un singur compartiment. Asta am devenit. De exemplu, Lionel Messi. Da, îl iubesc. Dar de ce-l uităm pe Îngerul Mondialului, Angel di Maria?

Argentina – Franța, meciul care a legat Planetele Oarbe și a îmbunat Relele, Pandemia și Războiul

Finala din Qatar ne-a arătat și felul sărac în care ne exprimăm bucuria și orbirea de care suntem în stare. Gândim zilnic în algoritmi și deodată ne vedem în fața unui Miracol. Săraci de limbă și scurtați de minte, nu știm cum să taxăm această întâmplare a vieții care ne este aproape, care ne-a uimit, care ne-a lăsat praf. Obsedați de imaginile care fac cât o mie de cuvinte, o tâmpenie rară, iată că n-avem propriile imagini, făcute de noi și vrem să ne exprimăm ca oameni ce suntem. Unde ne sunt cuvintele? Sunt, dar sunt sărace în fața unei Argentine care a simțit balonul, a simțit suflarea fiecărui jucător în teren, de-a lungul și de-a latul, a simțit că Messi e acolo, că Angel e acolo să preia, că vine Montiel, că Romero rade, că Molina nu se lasă, că De Paul rupe terenul să ajungă la minge.

Argentinienii s-au „simțit” între ei. Asta e. Au bănuit că pot avea încredere unii în alții, la început, și exercițiul acesta al încrederii a mers ceas o repriză. Tangou argentinian? Da. Și am stat uluiți și nu ne vedea să credem cum fabrica de șansonete de la Paris era moartă.

Argentina-Franța vine după ani grei care ne-au sucit mințile

Care dintre noi a ieșit întreg din Pandemie și care e-ntreg văzând acest Război care n-are sfârșit? Dar uite acum, Argentina-Franța e un Cadou de Crăciun 2022. Un adevărat cadou de Crăciun, o surpriză a naturii noastre de a fi oameni, de a fi imprevizibili, vii. Finala din Qatar a dezlănțuit în noi o furtună și suntem naufragiați. Paralizați. Vedem atâta desmăț de pase, atâta farmec al fotbalului. Și fiecare dintre noi suntem săraci, prea săraci în limbaj, în toate limbile. Gazete de sport, influenceri dau cu cuvintele lor mici în popor, doar de dragul prezenței și numărului de indexări Google. Noi suntem săraci în cuvinte și ne simțim sărăcia cu desnădejde.

Dar câtă sărăcie! N-am văzut în viața mea atât pe neîncăpătoare minte a Planetei.

Gazetele de sport, influensării, hoții de algoritmi nu au decât un compartiment în mintea lor. Sărăcia de limbă împuținează creierul. Avem laude pentru Messi și Mbappe. Dar unde e echipa Argentinei, în toată această tevatură, unde sunt Angel di Maria, îngerul războinic al meciului și Scaloni, antrenorul?

Limbajul este sărac și arată cum și mințile noastre au sărăcit. Nici eu nu-s capabil de cuvinte, ci de observații, iată. Și azi noapte am ieșit pe Google să caut aer, să mă bucur și n-am luat decât un damf de limbi ascuțite și neîmplinite, incapabile de bucurie. Ba chiar invidii de două parale.

Dacă Pandemia ne-a arătat necesitatea, felul în care limbajul și cuvintele ne pot salva, urmând instrucțiuni și restricții. Iată că acum Finala de aseară ne arată nevoia de a fi vii și-n cuvintele pe care le împuținăm cu proceduri de a face bani. Suntem incapacitatea de a spune cât de depășiți suntem în fața unei întâmplări cum alta nu-i.

Limbajul sărac nu poate crea decât un creier sărac care nu cuprinde realitatea partidei de aseară. Suntem săraci cu toții în fața unui Messi pe care l-am belit un an întreg pentru banii pe care-i cerea la Barcelona și PSG. Și acum, ne dăm seama, că merită vagoane de bani, trenuri cu bani pentru calmul, pasele, golurile marcate. Că n-avem bani să-i răsplătim spectacolul.

Și banii-banii-banii care ne tâmpesc viețile de fiecare zi sunt nimic fără spectacolul echipei Argentinei

O repriză a fost o echipă a Argentinei. 11 jucători, cu Angel di Maria în frunte.

Mintea noastră vede scorul, finalul, Messi luând capa cea neagră pe spinare și Cupa în mână și sărutând-o. Meciul a durat 90 plus și a fost în cea mai mare măsură a echipei. Nu pot să nu-l văd pe Angel lângă Lionel. Nu pot să nu-l văd pe Scaloni antrenorul discret, nu pot să nu văd jocul Pumelor, Tangoul nesfârșit de pase, driblingurile și apărările întregii echipe.

Bă, lăsați algoritmii, banii, că nu mai vedeți miracolul vieții

Săraci vom fi mereu de bani și procedurile și algoritmii ne vor sărăci mai tare. Viața o să vă îmbogățească cu vorbe și cu vorbele puteți cuprinde, gândi orice realitate. Vă puteți bucura de diversitatea, culoarea ei. de tangou, de Pume, de Angel și de Messi. De cele văzute și urlate, dar și de cele discrete și simple.

Și cum se apropie Crăciunul și n-am cuvinte nici eu să exprim cea mai mișto Finală de Mondial din viața mea urlu: Angel di Maria există! Moș Crăciun există!

Mondialul ăsta ne-a unit în epoca fake news. Nici Trump cu fakenews-urile lui nu poate nega. Messi. Angelo, echipa Argentinei nu sunt fake. Au fermecat. Farmecă. Suntem mai bogați cu lucruri pe care nu le putem exprima destul.