Around The Black Sea: Oameni pe care i-am intalnit

„De departe parea o baraca muncitoreasca, de aproape un mic restaurant de tabla, pescaresc, cu pamant pe jos si soba de arama in mijloc, cu musama curata pe mese, cu fotografii de familie pe pereti si poza lui Atatürk la mare cinste”, scrie Ioana Hodoiu pe blogul de calatorie theblacksea.eu.

„Dupa ce ne-a servit cu ceai si si-a mai gasit de lucru punand in ordine diferite obiecte care oricum pareau sa fie la locul lor, s-a asezat la masa de langa noi zambind si a inceput sa vorbeasca. Parea bucuros si deloc incurcat de faptul ca nu intelegem niciun cuvant.

La un moment dat s-a ridicat si i-a facut semn lui Petrut sa-l urmeze. L-a dus in bucataria din spate unde pestii erau pregatiti, curatati, taiati pe burta si asezati soldatei in asteptarea clientilor, i-a aratat ceainicul plin cu ceai fierbinte, sertarele si rafturile puse toate intr-o ordine obsesiva. I-am promis ca ne intoarcem seara sa mancam la el si ne-a multumit ducandu-si mana la inima.

La plecare i-am platit ceaiul, iar el a dus banutii la frunte si i-a trantit de pamant. Asa s-a nascut singurul nostru cuvant comun: “safteaua”. Cand am plecat ne-a urmat discret si in primul loc din port unde ne-am oprit sa mai bem un ceai a aparut din senin si a platit el consumatia spunandu-le pescarilor cu mandrie ca suntem prietenii lui. De data aceasta am beneficiat de un translator, administratorul portului, singurul vorbitor de engleza din golfulet.

Seara ne-am intors, iar prietenul nostru nu era singur. La una dintre mese era o familie tanara cu un baietel de vreo cinci ani. Locul era atat de mic si peretii ne tineau atat de aproape unii de altii, incat conversatia s-a legat firesc, ca in sufrageria unui prieten comun si cosmopolit, in limba engleza. El era turc, ea bulgaroaica, iar copilul vorbea cu mama in bulgareste, iar cu tatal in turceste. Cu totii traiau acum in Bulgaria, dupa ce un timp el traise in Romania. Discutia s-a invartit in jurul Marii Negre. Pe scurt, bulgaroaica denigra litoralul bulgaresc, noi pe cel romanesc, pe cand turcu vorbea cu mandrie despre litoralul turcesc al Marii Negre, dar gasea cate ceva frumos de spus si despre cel romanesc si despre cel bulgaresc.

Dupa aceasta subtila lectie de nationalism elegant si temperat am trecut la un subiect care ne-a aprins pe toti: rucola. Cum se face ca in Turcia rucola creste cat ridichea uriasa si o gasesti in toate farfuriile, iar in Bulgaria si in Romania o cumperi la suprapret, in cantitati meschine, si numai de la anumite supermarket-uri. Problema ne-a framantat pe toti un timp fara sa gasim o explicatie, apoi ne-am sfatuit unii pe altii sa ne facem propria recolta de rucola, unii pe balcon, altii in gradina, dupa tara si posibilitati… ceea ce s-a dovedit ca facusem deja si crescuse bine mersi.

La sfarsit am strans mainile intre popoare si l-am lasat pe noul nostru prieten turc sa negocieze cu vechiul nostru prieten turc nota noastra de plata. Rezultatul a fost ca nota noastra a fost simtitor mai mica decat a lor, desi consumaseram cam acelasi lucru… ceea ce a starnit o mica discutie intre cei doi turci cu ceva reprosuri legate de faptul ca turcu nu se dezminte si ca, daca poate, te trage in piept cu zambetul pe buze”.

Citeste aici mai multe despre oamenii intalniti in satul Kiyiköy.

Blogul de calatorie theblacksea.eu a fost creat ca un spatiu virtual pentru postarea materialelor realizate, intr-un periplu de trei luni in jurul Marii Negre, de Petrut Calinescu (fotograf) si Stefan Candea (jurnalist). In aceasta vara, ei au strabatut 13 mii de kilometri si 11 tari, realizand 53 de materiale. In prezent, blogul prezinta drumul parcurs de Ioana Hodoiu si Petrut Calinescu in cateva dintre tarile cu iesire la Marea Neagra.