Asadar, pe cine impuscam acasa? (de Liviu Avram)
Cazurile Iovan si Radulescu sint comparabile, dar din perspectiva deosebirilor, nu a asemanarilor. Impuscatura din Vacaresti isi are originea in imunitatea creata faunei din fotbal.
Impuscatura auzita duminica pe malul lacului Vacaresti, cu un smecher din fotbal in rol de puscas marin, i-a facut pe multi sa se gindeasca automat la similitudini cu precedentul Adrian Iovan, pentru simplul fapt ca cel care a apasat tragaciul a invocat legitima aparare pentru a-si justifica fapta.
Cele doua situatii sint pe undeva comparabile, dar nu atit prin asemanari, cit mai ales prin deosebiri.
Cazul Iovan a fost, pe undeva, util si oportun, oricit de cinica poate parea aceasta afirmatie.
Prin complexitatea sa, prin circumstantele exceptionale in care s-a produs si prin migala infinitezimala cu care a fost disecat, el a generat o ampla dezbatere publica in care cei care au vrut au putut intelege mai bine un principiu de drept nou introdus, si anume conditiile in care poti invoca legitima aparare si in protejarea proprietatii, nu doar a vietii sau a integritatii corporale.
Din pacate, dezbaterea a fost parazitata de exagerari de o avocata cam isterica si pasionata de un misterios domn Nelu si de o doza consistenta de telenovela adusa de ziaristi care vor rating si-atit, indiferenti la interesul public.
Consecinta a fost ca invatamintele rezonabile care puteau fi trase din cazul Iovan au ramas difuze in fundal, iar deznodamintul sau in plan judiciar, si anume exonerarea pilotului de raspunderea penala, a adus, in ceata creata, un imens neajuns: poate da idei altora. Este exact ceea ce s-a intimplat duminica.
Un creier turmentat de alcool si incins de o cearta banala s-a simtit in dreptul sau sa comande miinii insfacarea armei si apasarea tragaciului.
Legea defineste destul de detaliat conditiile in care poti actiona in legitima aparare: atacul caruia vrei sa ii faci fata trebuie sa fie direct, material, imediat, injust si indreptat impotriva valorilor aparate de legea penala.
Adrian Iovan a avut de infruntat un hot, care a penetrat in crucea noptii o proprietate bine determinata, si in mod legitim aviatorul si-a putut reprezenta siesi atacul ca fiind asemenea celui pe care legea il defineste.
In schimb, incidentul de la Vacaresti s-a petrecut in plina zi, pe o proprietate vag delimitata si a fost precedat de o cearta de precupete, cum se intimpla cu miile in fiecare zi, intre Alexandru Radulescu si viitoarea sa victima. Iar focul a fost executat cind asa-numitii invadatori se suisera deja in masina ca sa plece.
Cu toate acestea, deja au aparut voci care forteaza din nou alaturarea celor doua situatii din perspectiva asemanarilor. Inclusiv avocata sus-amintita si-a itit iar zulufii pe micul ecran. In ultima instanta, e vorba despre responsabilitate.
Daca vom pastra aceeasi ceata asupra unor asemenea evenimente si nu vom intelege la filigran intelesurile unui concept juridic nou, ne putem trezi oricind cu o precupeata care isi impusca vecina pentru simplul fapt ca i-a traversat ograda.
Insa daca e musai sa comparam cu ceva episodul Radulescu, altele ar trebui sa fie reperele. Sa nu uitam ca Alexandru Radulescu conduce sindicatul fotbalistilor si e protejatul lui Dumitru Dragomir. In urma cu ceva ani, Dumitru Sechelariu a tinut sa celebreze victoria echipei sale de fotbal mergind in mijlocul terenului si tragind cu pistolul in aer. Nu a patit nimic.
Un Gigi Becali si-a permis sa depaseasca o coloana oficiala, sa care politisti in urmarire dupa el prin tot Bucurestiul, iar odata ajuns acasa sa-si ofere soferul ofranda pentru suspendarea permisului. Nici el nu a patit nimic. Iar varu-sau, Giovanni Becali, a smotocit niste profesori pentru ca i s-a parut lui ca fiica-sa a luat o nota cam mica. Si Giovanni e bine mersi.
Sint acestea doar citeva exemple, printre atitea altele, care arata ca originile incidentului de la Vacaresti ar trebui cautate mai degraba in fauna care de atitia ani a pus mina pe fotbal si care, gratie banilor negri care circula prin sistem – si despre care am tot aflat in ultima vreme – a reusit sa-si asigure o imunitate total inexplicabila pentru oamenii de bun-simt.