Aseară la ora zece noaptea am mâncat 11 chiftele mitocănești. Chifteaua nu e tipic mâncare românească.

Mi s-a urcat colesterolul? Nu știu. Mi s-a urcat tensiunea? Nu știu. M-a condamnat cineva? N-aveam conștiință la ora aia. Le-am luat din frigider reci și le-am mâncat ca porcul. Cu poftă nebună. Frigiderul a sunat. A sunat. Gata sesiunea ta! Am închis o secundă frigiderul. L-am deschis. Frigiderul-conștiință a fost păcălit. Astăzi nu mi-e foame. Nu mi-e foame.

Azi de dimineață nu m-a încăput cămașa. Nu-i nimic mi-am pus o bluză. Nu mai sunt fitness. Ce mă fac? Nimic. Trăiesc. Nu m-am dus la alergat. N-am luat bicicleta. Sunt un păcătos și fericit. Ce mă fac? Recomandări? Chiftelele erau cu ceapă, usturoi, carne porc, mirodenii. Porcești. Mitocănești, în ulei mult. Le-am mâncat cu pâine turcească, umflată, de un leu. Pâine proaspătă caldă. O să pier în flărările raiului? Recomandări?

Am greșit. De ce am greșit? Să-mi spună cineva de ce. Dece? Am mâncat seara? De ce am mâncat chiftele? De ce mi-e bine? De ce am făcut rău? De ce nu vreau să alerg să ard caloriile? De ce? De ce?

NB: Nu chiftelele din imagine le-am mâncat. Am uitat să mă pozez cu chiftelele mâncate. Ce fac? Oare am păcălit conștiința publică? De ce fac una ca asta? Chiftelele din poză nu-mi plac. Nu le-aș mânca nici mort.