Asigurari „cu de-a sila” pentru locuintele romanilor
Guvernul a realizat un memorandum care impune obligativitatea asigurarii locuintelor pe aceleasi principii ca la RCA. Problemele sunt total diferite, iar Executivul nu are habar nici cat ar putea fi limita despagubirilor, din lipsa unor statistici adecvate.
Asigurarea obligatorie in Romania exista la ora actuala pentru masini: cea de raspundere civila auto (RCA). In cazul politelor RCA, obligativitatea este una fireasca deoarece societatile asigura riscul asiguratului fata de pagubele produse unor terte persoane, adica asigurarea este impusa pentru protejarea celorlalti participanti la trafic.
In cazul locuintelor insa, proprietarul isi asigura bunurile proprii, nu ale altor persoane. Dreptul la proprietate este clar legiferat prin Constitutie. In acest context, nu stim care va fi solutia legala la care va recurge Guvernul pentru a obliga proprietarii celor opt milioane de locuinte din Romania sa se asigure.
In Turcia, de exemplu, unde a fost implementat acum trei ani un sistem asemanator de asigurare obligatorie, doar 17% din proprietarii de locuinte au asigurare. Chiar daca la noi se va ajunge la un grad ceva mai mare de cuprindere, poate chiar 50% din populatie isi va asigura casele, ne-am putea confrunta cu aceleasi intrebari pe care si le pun acum turcii.
Cine se va ocupa de lichidarea daunelor? Societatea care se va infiinta (CRID), dupa cum scrie in memorandum? Cine va face constatarile de daune si va stabili valoarea acestora? Fiscul, despre care umbla vorba ca se va ocupa de colectarea primelor de asigurare? Sa speram ca legea si normele metodologice vor raspunde clar la aceste intrebari. Mentionam insa ca turcii nu au gasit inca raspunsurile.
Memorandumul Guvernului stabileste deja primele anuale si valoarea maxima a despagubirilor aferente acestor prime. Destul de straniu este, insa, faptul ca Executivul a spus deja ca vom plati 20 de euro pe an, fara sa stie care ar putea fi limita maxima a despagubirilor si cat ar putea costa reasigurarea. Harta zonelor inundabile, de exemplu, trebuia sa fie gata anul trecut.
Acum se vehiculeaza anul 2008 ca termen final pentru acest proiect. In aceeasi situatie se afla si cladirile cu risc la cutremur. „La ora actuala, nu stim cat ne-ar costa numai bulevardul Magheru in cazul unui cutremur”, spune Cristian Constantinescu, director general Allianz tiriac.
In acest context, apare firesc intrebarea: cum a stabilit Guvernul prima de asigurare cand nu stie cat are de fapt de platit? Nu este exclus ca, dupa ce va realiza care este expunerea si cat costa reasigurarea, nivelul primelor din memorandum sa fie modificate.
In lipsa unor statistici si cu riscul de a nu respecta prevederile Constitutiei, Executivul hotaraste totusi ca de „RCA”-ul caselor se va ocupa o societate de reasigurare CRID, infiintata pe baza contributiei societatilor de asigurari si a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA), prin Fondul de Garantare a Daunelor.
Ceea ce uita cu desavarsire Guvernul este ca fondul de care vorbeste are o destinatie speciala stabilita prin lege si nu poate fi utilizat de CSA, ci se afla la dispozitia asiguratorilor. In plus, CSA este supraveghetorul pietei asigurarilor.
Cum poate el sa devina atunci jucator in aceasta piata si, eventual, actionar la o societate de asigurare? Pe de alta parte, care va fi solutia legala prin care Executivul va obliga asiguratorii sa participe la constituirea capitalului social al CRID, care ar trebui sa fie de minimum 20 de milioane de euro (suma minim necesara pentru o societate de reasigurare)? Cu atat mai mult cu cat jucatorii
din piata nu intrevad pe durata a minimum zece ani trecerea pe profit a unei astfel de societati.