Aur, mafie, scene ca-n filme și zei care trebuiau îmbunați – Povestea brățărilor dacice

Sunt superbe, au peste un kilogram greutate fiecare și au fost probabil purtate doar de regii daci. Brățările spiralate de aur sunt faimoase, iar readucerea lor în țară a fost plină de peripeții. Cum au fost confecționate brățările de aur? La ce se crede că au folosit? De ce iese din discuție ideea că ar fi falsuri?

Informația pe scurt:

• Brățările dacice de aur NU au fost descoperite de arheologi, ci de braconieri arheologici dotați cu detectoare de metale. Primele au fost găsite în 1999 și au fost scoase din țară pe filiere sârbești, ajungând să fie vândute și la mari case internaționale de licitații.

• Brățările au fost datate de la final de secol II î Hr, până spre jumătatea secolului I î Hr, în perioada de maximă înflorire a civilizației dacice. Se pare că au fost confecționate într-o perioadă de numai 50-60 de ani.

• Descoperirea brăţărilor din aur reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri din istoria locurilor noastre. După toate aparenţele, brăţările de aur dacice au fost depuse ca ofrande de mare valoare, adesea însoţite şi de mari cantităţi de monede dacice şi greceşti de aur şi argint, în cadrul unor ceremonii religioase foarte importante

• Semnificaţia lor este probabil aceea de însemn al puterii. Este foarte posibil ca ele să fi fost purtate doar de către persoane de rang înalt din ierarhia politică şi socială a regatului dac.

• Au fost realizate prin metoda ciocănirii la rece, pornindu-se de la un singur lingou de aur de mari dimensiuni. Aurul era modelat cu ciocane din lemn. Puteau fi folosite și ciocane din metal, dar acoperite cu piele, pentru că nicăieri pe brățări nu se văd urme că ar fi fost lovite cu obiecte metalice.

• Aceste obiecte rare de aur au fost readuse în țară între 2007 și 2011, după demersuri complexe ca-n filmele polițiste, cu lungi operațiuni sub acoperire și cu multe riscuri.

• Brățările pot fi admirate în sala Tezaurului de la Muzeul Național de Istorie din București.

Brățările de aur – Uimitoarele comori îngropate lângă capitala dacilor

Când spunem brățară ne gândim la ceva fin și subțire, însă dacă ne referim la celebrele brățari dacice, definiția nu se aplică, fiindcă cele mai grele au peste un kilogram și sunt formate din zece spirale. Toate se termină în capete de șarpe migălos lucrate. Studiile mai recente au ajuns la concluzia că nu ar fi vorba despre capete de șarpe, ci de dragon înaripat.

Cea mai ușoară brățară dacică dintre cele 13 readuse în țară cântărește 682 de grame, iar cea mai grea are aproape 1,2 kg. Șase dintre cele 13 cântăresc fiecare peste 1 kg.

În anii de după 1993 presa a fost plină de zvonuri despre comori din Dacia preromană, despre descoperiri uluitoare făcute în zona Orăștie. S-a vorbit despre denari romani, monede dacice de aur și mai ales despre brățări din aur masive terminate cu capete de șarpe.

• Cum era viața dacilor, cu bune și rele – Război, confort, moarte, băi termale, arme și podoabe

Zvonurile s-au dovedit a fi reale în câteva cazuri.

În perioada 1996-2001, întreaga zonă Sarmizegetusa Regia, ultima capitală a Regatului dacic (înscrisă pe lista monumentelor UNESCO) a fost vizată de activităţile unor grupări ale crimei organizate, care au practicat „braconajul arheologic” pe scară largă.

Un „El Dorado” jefuit și dus peste hotare

După Revoluție, acești „vânători de comori” au descoperit o serie de tezaure mari, unele chiar și de 25-30 kg, reușind să le scoată din țară și să le ducă în străinătate, unde au reușit să le dea o aparență de legalitate și le-au pus la vânzare prin case respectabile de licitații. Vorbim despre aproximativ 20 de tezaure mari, unele conținând și mii de monede de aur și de argint.

Este uluitor cât de multe comori au adunat dacii în zona munților Orăștiei, fie că este vorba despre cele îngropate ca ofrandă adusă zeilor sau de cele ascunse în vremuri grele. Zona a fost un fel de „El Dorado” și este o dovadă că civilizația dacică a fost mult mai importantă decât s-a crezut inițial.

Un număr foarte mare de tezaure de aur şi de argint, însumând mai multe mii de piese, numeroase obiecte de aur, argint, bronz şi fier, au fost sustrase şi exportate ilegal în mai multe ţări din Europa Occidentală şi în SUA. Între acestea se numără şi cele 24 de brăţări regale dacice de aur.

De la jumătatea secolului XIX se știa faptul că dacii au confecționat brățări spiralate de argint decorate cu capete de dragon și având multe asemănări stilistice și tehnice cu cele de aur, chiar dacă cele din argint erau mult mai mici. Până acum 25 de ani nu se știa însă nimic despre brățări masive de aur făurite în atelierele aurarilor din capitala Daciei, cu mai mult de un secol înainte de Decebal.

• Kosonii – Povestea monedelor enigmatice de la Sarmizegetusa

Date de acum două decenii indicau faptul că, În decursul timpului, în aşezările dacice de pe întreg spaţiul locuit de către acest popor al antichităţii, s-au descoperit – conform unor studii – 822 de obiecte din argint şi doar 27 din aur datând din secolele II î. Chr – I d. Chr. De aici rezultă importanţa cu totul deosebită a obiectelor din aur, nu numai pentru valoarea lor intrinsecă, ci şi pentru valoarea lor istorică şi artistică.

La ce serveau brățările spiralate

Pe terenul accidentat și foarte dificil din zona capitalei dacice, la 1.000–1.300 metri altitudine, astfel de brățări nu erau pentru oamenii de rând, ci îndeplineau roluri speciale. Unele erau ofrande aduse zeilor, fiindcă au fost îngropate fără măcar să fi fost purtate și se bănuiește că prin acestea, dacii doreau să-și exprime mulțumirea pentru bunăvoința divină sau să domolească mânia zeilor, în vremurile tulburi.

Altele au fost purtate, însă probabil de bărbați maturi cu funcții înalte, aceste podoabe având în acel caz rol clar de exprimare a autorității, a unei poziții sociale privilegiate. Despre una dintre brățările recuperate se știe cu siguranță că a fost purtată, deoarece sunt urme pe ea.

Altele au fost folosite în ritualuri cu roluri magico-religioase, iar unele, mult mai finuțe, au fost destinate unor adolescenți sau probabil unor femei.

• Dacii și câinii: ce nu s-a scris în cărțile de istorie. Subiectul despre care comuniștii nu voiau să se vorbească niciodată

Este clar că aceste brățări au avut o circulație foarte restrânsă, dat fiind că s-a folosit atât de mult aur pentru o singură piesă și că nu au existat replici din bronz. Foarte posibil că meșterii care le-au confecționat – clar cei mai iscusiți ai acelor vremuri – au lucrat exclusiv pentru curtea regală. Este evident și că autoritatea care a comandat brățările avea la îndemână mult metal prețios și nu a fost nevoie să se facă vreo economie.

Sunt minuni ale acelor timpuri, nu doar fiindcă erau confecționate din aur și aveau geometrie complicată, dar și fiindcă erau foarte lungi (cea mai lungă are 288 cm).

Cum au fost confecționate brățările

Brățările de aur au fost lucrate din metal provenit direct din topirea pepitei și pulberii de aur nativ, rezultate din spălarea nisipurilor râurilor care străbăteau zona de sud a munților Apuseni (perimetrul Brad și Valea Arieșului).

Tehnica de producere a acestora era baterea la rece, poansonarea și gravarea cu dăltița, Poansonul este o unealtă metalică formată dintr-o tijă cu vârful gravat în relief, care servește la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecționarea unor matrițe, la baterea medaliilor. Brățările au fost realizate prin metoda ciocănirii la rece, pornindu-se de la un singur lingou de aur de mari dimensiuni (undeva între 80 și 140 de cm lungime).

Aurul era modelat cu ciocane din lemn. Puteau fi folosite și ciocane din metal, dar acoperite cu piele, pentru că nicăieri pe brățări nu se văd urme că ar fi fost lovite cu obiecte metalice. Au fost utilizate și nicovale din lemn.

Cele cinci tezaure – Când și unde au fost descoperite brățările dacice

Tezaurul nr 1, martie 1999, șase brățări descoperite în zona Culmea Căprăreasa. Toate au fost recuperate.

Tezaurul nr 2, denumit și Evrika, descoperit în primăvara lui 1999 nu departe de sanctuarul de la Sarmizegetusa Regia. A conținut monede (statteri de tip Lysimah și denari romani), dar mai ales brățara de aur ce a ajuns să fie în catalogul Christie’s în decembrie 1999.

Tezaurul nr 3, vara lui 1999, la 100 de metri de sanctuar. A conținut monede, dar și două brățări.

Tezaurul nr 4 este cel mai mare dintre ele, descoperit în mai 2000 tot pe culmea Căprăreața, la baza unei stânci înalte. Zece brățări au fost descoperite acolo, dintre care trei au fost recuperate. Brățările erau clar depuse în mod intenționat, introduse una în alta și dispuse pe două rânduri. Este singurul caz în care locul de depunere a fost special amenajat, cu dale de piatră cioplite rudimentar.

Tezaurul nr 5 a fost descoperit în mai 2001, tot pe culmea Căprăreața, în locul denumit „La Rezervoare”. Au fost descoperite cinci brățări, dintre care două au fost recuperate de autorități.

Vânătorii de comori au pus mâna pe brățări și, cu ajutorul grupărilor din Deva și Grădiștea de Munte, și prin dealeri sârbi și turci, au ajuns să fie vândute la case de licitație prestigioase din Occident, pentru sume de peste 100.000 euro/bucată.

Totuși, statul roman a reușit, din 2007 și până acum, să recupereze 13 brățări în greutate totală de 12,6 kg, repatrierea făcându-se datorită prevederilor convenției UNIDROIT. Cert este ca poveștile recuperării brațărilor sunt palpitante adevărate „filme polițiste” ce au implicat și acțiuni sub acoperire și flagranturi, iar una dintre piese a fost mult timp ascunsă sub un coteț de câine…

Omul care s-a ocupat cel mai mult de dosarul brățărilor este procurorul Augustin Lazăr, care a lucrat în anii 2000 și la Deva și mai ales la Alba Iulia și a auzit prima oară de aceste brățări în 2004, când investiga grupări ce desfășurau diverse activități infracționale violente.

Lazăr s-a ocupat timp de zece ani de cazul tezaurelor dacice și a vorbit în numeroase documentare, cel mai cunoscut fiind „The Hunt of Transylvanian Gold”, care poate fi vizionat pe Netflix.

NU sunt falsuri, ci sigur sunt create în Dacia acum peste 2.000 de ani

Au fost multe discuții și teorii cum că brățările ar fi falsuri mai recente, printre motivele invocate fiind că niciuna nu a fost descoperită de arheologi și că arată prea bine încât să fie atât de vechi. Totuși, după ce au fost aduse în țară, brățările au fost analizate detaliat în România și în Europa de Vest prin tehnologia razelor X, cu ajutorul spectrografelor. Brățările dacice de aur sunt autentice și conțin un aliaj natural din trei elemente principale: aur, argint și cupru, în concentrații ce variază, în funcție de brățara despre care vorbim.

Astfel, concentrația de aur variază între 78% și 92%, cea de argint între 6% și 20, iar cea de cupru, între 7% și 15%.

Că au stat în pământ două milenii este demonstrat de faptul că sunt acoperite cu o patină fină similară, de culoare bej-maronie translucidă, cu pete roșiatice și negre.

Cum arată brățările

Iată o descriere a brățării numărul 13

„Cele două extremităţi ale brăţării nr. 13 redau, stilizat, capul câte unui dragon înaripat, cu botul alungit. Ochii şi sprâncenele sunt reprezentate prin câte trei linii, trasate curb. Dinţii, care ies din gură, sunt sugeraţi prin câte o linie arcuită, incizată, situată pe cele două laturi ale capului. Aripile strânse ale dragonilor sunt redate sub forma unor şiruri de linii oblice, situate pe marginile plăcii care continuă capul. Partea mediană a capului şi coama dragonilor este marcată printr-o linie de perle şi linii oblice incizate, în formă de „os de peşte”, reprezentând, simbolic, şira spinării şi coastele acestora”. (sursa MNIR)

Cum au fost realizate brățările

„Analizele au dovedit că metalul folosit pentru producerea brățărilor nu a fost adus topit până la faza lichidă. Meșterii s-au mulțumit să aducă amestecul de pepite și pulbere de aur care să-l aducă la o temperatură care să-l facă doar vâscos. Amestecul aflat în creuzete a fost încălzit doar atât cât să poată atinge o temperatură suficient de ridicată, care să ducă la sudarea materialului compozit și să-l facă ușor fluid, cât să poată fi ușor turnat. Datorită acestui fapt, pepitele și pulberea de aur nu s-au omogenizat, ci au fost sudate, superficial. În timpul modelării brățărilor, prin tehnica baterii la rece, datorită loviturilor puternice, repetate, în masa metalului, au început să apară fisuri, ca urmare a neomogenității materialului”, scrie Ernest Oberlander – Târnoveanu, în volumul Aurul și argintul României, volum realizat de cercetători ai Muzeului Național de Istorie a României și lansat în 2018 (editura Conphys).

Când au fost readuse în țară brățările

Pe 7 ianuarie 2007, au fost readuse în ţară primele patru brăţări dacice regale de aur, iar 18 zile mai târziu a fost adusă a cincea brățară. În august 2007 au ajuns în țară alte trei brățări, după cooperarea românilor cu autoritățile germane.

Pe 12 decembrie 2008, au revenit în ţară alte două brăţări de aur dacice, pentru ca pe 17 iulie 2009 să fie repatriată încă o brăţară (nr. 12),

În luna mai din 2011 a fost adusă în țară brățara cu numărul 13.

Cum a fost recuperată prima brățară

Operațiunea a început la final de 2006, când s-au obținut primele date. Acțiunea, care a durat aproximativ șase luni, a fost extrem de dificilă, deoarece vânzătorul brățării făcea parte dintr-un grup infracțional periculos, axat pe traficul cu obiecte din patrimoniul cultural național.

Bărbatul căuta potențiali cumpărători in Ucraina, iar pentru recuperarea brățării s-au folosit investigatori sub acoperire, cunoscători de limba ucraineană, interceptări și supravegheri operative. Ofițerii acoperiți erau permanent verificați de către vânzător, iar detaliile tranzacției se schimbau frecvent.

Bărbatul din Hunedoara – căuta, in Ucraina, un potențial cumpărător care sa plătească peste 100.000 euro pentru acea brățară dacică din aur.

Flagrantul s-a petrecut la data de 11 iunie 2007 și mai întâi s-a căzut de acord asupra tranzacției și, după negocierea mai multor locații, s-a realizat o primă întâlnire la o benzinărie din Hunedoara, unde vânzătorul a vrut să vadă jumătate din întreaga sumă de bani cerută pentru brățara de 1,1 kg. După ce a verificat cu atenție banii, omul a solicitat o nouă întâlnire, în aceeași zi, pentru a face schimbul.

Investigatorii sub acoperire, supravegheați atent de aproximativ 20 polițiști de frontieră, s-au deplasat spre domiciliul suspectului, iar în momentul în care le-a fost prezentată brățara, polițiștii de frontieră și-au declinat identitatea.

În acel moment, bărbatul l-a lovit pe unul dintre polițiștii de frontieră și a încercat să fugă, însă, după o urmărire realizată de poliție acesta a fost imobilizat în scurt timp.