Averea netă a românilor, la maxime istorice. Trei sferturi o reprezintă locuințele și doar un sfert banii din bănci. BNR: Această situație se datorează legislației care încurajează deținerea de case mai degrabă decât investițiile

Avuția netă a românilor se situa la finalul anului 2020 la un maxim istoric, în creștere cu 6,1% față de anul anterior, arată Raportul asupra Stabilității Financiare publicat joi de BNR. Trei sferturi din avere e format din case și apartamente (active imobiliare) și doar un sfert din avere e reprezentat de active financiare. Această situație se datorează în mare măsură legislației care încurajează deținerea de active imobiliare mai degrabă decât (re)investirea în activități productive, mai precizează raportul.

Valoarea caselor și apartamentelor s-a majorat cu 4,8% în T4/2020 față de T4/2019, pe fondul creșterii indicelui de preț imobiliar și al deprecierii monedei naționale, indicând reziliența pieței imobiliare.

• Activele financiare reprezintă aproximativ 24% din total, spre deosebire de zona euro, unde acestea reprezintă aproximativ 45% din avuția populației, având un ritm de creștere de 8,8% pentru perioada analizată. Acest decalaj pune în evidență capacitatea scăzută de a mobiliza capital intern și dependeța de atragerea capitalului străin.

În structură, dintre activele financiare, sectorul populației își manifestă predispoziția către instrumente sigure, de tipul numerarului și depozitelor (reprezintă circa 39% din total activelor financiare ale sectorului) fiind urmate de investiții de tipul pensiilor private.

Ritmul real de creștere a depozitelor și a numerarului (14% la decembrie 2020) a făcut ca acestea să ajungă la 30% din PIB, cea mai ridicată pondere din ultimii 14 ani.

Cu toate acestea, merită menționată polarizarea economisirii: conform datelor publicate de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, doar 0,3% din depozite depășesc plafonul de garantare de 100.000 EUR, acestea reprezentând 22% din totalul valoric. Ponderea acestora a înregistrat o tendință ascendentă în ultimii ani, situându-se la maximul ultimilor 10 ani, semnalizând o creștere a inegalității și de polarizare a averii populației.

Consiliul de administrație al BNR a decis reducerea dobânzii de politică monetară de patru ori de la izbucnirea pandemiei COVID-1929, ajustările cumulând 1,25 puncte procentuale. Datorită proporției ridicate de împrumuturi cu dobândă variabilă, precum și a maturității îndelungate a creditelor ipotecare, diminuarea ratei de politică monetară este de natură să aibă un impact pozitiv asupra cererii de credite ipotecare noi, conducând de asemenea la un serviciu al datoriei mai redus pentru debitorii ce au contractat deja un credit.

Astfel, în cazul unei persoane cu un credit ipotecar în valoare de 200.000 de lei, valoarea mediană pentru creditele ipotecare în stoc, cu o maturitate pe 25 de ani, reducerea ratei de dobândă cu 1 punct procentual se translatează în diminuarea serviciului datoriei cu aproximativ 10%.

Autoritatea Bancară Europeană a permis prelungirea suspendării ratelor până la data de 31 martie 2021, cu condiția ca perioada totală de suspendare a ratelor să nu depășească nouă luni. Noile prevederi ale Ghidului ABE au fost preluate la la nivel național prin intermediul OUG nr. 227/2020. În pofida prelungirii, doar 0,5% din debitorii ce au contractat un credit de consum, respectiv 0,3% din cei cu un credit ipotecar, beneficiau de suspendarea ratelor la martie 2021, indicând o revenire a activității economice și o diminuare a incertitudinii legate de siguranța veniturilor.

Pe termen scurt, măsura a prevenit o creștere a ratei de neperformanță, însă acești debitori trebuie monitorizați cu atenție, întrucât riscurile legate de incapacitatea de plată pot apărea după expirarea perioadei de suspendare a plății ratelor în cazul în care șocul de venit suferit de către debitori devine permanent prin pierderea locului de muncă sau reducerea salariului.

Aceste riscuri au început să se materializeze, debitorii ce au beneficiat de suspendarea ratelor având o rată de neperformanță 32 superioară (7,4%) față de cei ce au continuat plata ratelor (3,1%), cele mai mari diferențe înregistrându-se în cazul creditelor de consum. Cu toate acestea, este important de menționat că majoritatea creșterii ratei de neperformanță provine din clasificarea expunerilor în improbabilitate de plată, acestea neînregistrând încă întârizeri de peste 90 de zile, indicând și în acest caz un comportament prudent din partea instituțiilor de credit. În plus, riscul este mai pronunțat pentru debitorii ce au un grad de îndatorare (eng. debt service to income – DSTI) de peste 50%, aceștia reprezentând 32% din expunerile pentru care s-a solicitat suspendarea ratelor, cu o rată de neperformanță de 7,5% vs. 4,5% pentru debitorii ce nu au solicitat suspendarea ratelor.