AZO inmormantat de un tandem letal – Magureanu si UDMR

Inchiderea Combinatului Chimic AZOMUREŞ, propusa de actionarul majoritar al societatii, firma Transworld Fertilizers Holding va fi discutata pe 16 martie, data la care este convocata Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor, oricat am incerca sa o privim strict ca un fenomen, e drept mai izolat in Romania anului 2005, de falimentare

lenta a unei societati, reprezinta un caz mult mai complex decat la o analiza superficiala.

Interesele oculte care roiesc in jurul Combinatului duc pana acum la doua cercuri puternice in prezent politic, dar potential invincibile economic – grupul din jurul Virgil Magureanu, anihilat in timpul trecutului mandat social – democrat si in ultimii ani de domnie ai Conventiei Democrata, respectiv UDMR, ai carei reprezentanti au vanat si

continua sa vaneze functii de decizie in economie.

„Şarpele cu clopotei” a muscat din AZO

Pana in 1997, controversatul ministru al Privatizarii din perioada CDR-ista, Sorin Dimitriu, caruia i se atribuie semnarea mai multor contracte de privatizare cel putin dubioase, a franat cu buna stiinta vanzarea pachetului de actiuni al Combinatului Chimic, cum se numea la acea data.

Motivul pe care isi intemeia acesta refuzul era faptul ca ministerul pe care il coordona nu putea rezilia contractul incheiat cu o societate „pui” a grupului Eurocolumna, si anume Eurotrading Chemicals.

Ani de zile s-a vorbit ca in spatele mega-grupului Eurocolumna, care detinea inclusiv Banca Columna, se afla dirijorul, la acea data sef al SRI, Virgil Magureanu.

Bineinteles, si licitatia pentru privatizarea celui mai mare combinat chimic din Romania, cum era cotat la acea ora AZO, a stat sub bagheta dirijorului nu doar in informatii Magureanu. De altfel, dupa cativa ani ex-ministrul Reformei Ulm Spineanu a declarat ca a sesizat organele de cercetare in trei cazuri de privatizari suspecte.

AZOMUREŞ era unul dintre ele. Fostul ministru a sustinut ca in cazul AZOMUREŞ a fost vorba despre un caiet de licitatie „orientat” ca sa castige Eurotrading Chemicals – firma care si-a insusit si AMONIL sau Petrolsub.

Din cauza acestor piedici ministeriale, Azomures a functionat la capacitate minima, pierderile inregistrate fiind de ordinul sutelor de miliarde.

Asupra acestor dedesubturi si asupra afacerilor veroase care au transformat AZO intr-o societate macinata de datorii – e drept ascunse in momentul celei de-a doua privatizari, survenita in 1997 si negociata cu turcii de la Transworld Fertilizers Holdings, prin intermediul Omnimpex Chemicals.

Despre privatizarea AZO catre Eurotrading Chemicals, firma patronata din umbra de Magureanu, a fost amintita intr-un discurs de ex-presedintele Romaniei, Emil Constantinescu, si catalogata ca o privatizare nereusita alaturi de Petromidia, spre exemplu, scoasa la vanzare de acelasi Sorin Dimitriu, apropiat si al generalului

Victor Athanasie Stanculescu, omul care alaturi de Dom’ Profesor – o alta porecla a lui Magureanu – a supravegheat asasinarea in prima zi de Craciun a dictatorului Nicolae Ceausescu.

Mafia Eurocolumna

AZOMUREŞ nu a fost insa singurul combinat chimic care a incaput pe mainile rechinilor Eurocolumna, deoarece societatile din concern au avut o experienta vasta in devalizarea si, ulterior, insusirea pe nimic a combinatelor de ingrasaminte chimice de catre acelasi grup mafiot.

Astfel, grupul Eurocolumna a supervizat un tun de 600 de milioane de lei, la nivelul anilor 1995-1997 o suma imensa, la Combinatul Turnu Magurele. Astfel, autoritatile au constatat, cu ocazia unor cercetari asupra relatiilor dintre SC „Turnu”- SA Turnu Magurele si Fundatia Columna, un prejudiciu de 610.387.

883 lei, prin neplata taxelor vamale pentru importul de autoturisme. Acestea au fost date in folosinta unor persoane cu functii de conducere din societatile grupului de firme EuroColumna.

Printre beneficiarii autoturismelor aduse teoretic in favoarea unor orfani cu handicap s-a aflat si Vasile Udrea de la AZOMUREŞ sau Matei Constantin de la SC „EURO TRADING CHEMICALS” din Bucuresti.

Luati din scurt, reprezentantii Fundatiei Columna au dat o explicatie puerila conform careia au derulat un program de ajutorare a persoanelor defavorizate, program in care au fost inclusi si muncitorii de la societatile comerciale mentionate.

De asemenea, o alta afacere necurata in care au fost implicat fostul proprietar al AZO este cea a ingrasamintelor cumparate la sume derizorii de la Turnu Magurele.

Pentru vanzarea deliberata a acestora la preturi infime au fost gasiti drept tapi ispasitori doi fosti directori ai Combinatului din Teleorman, acuzati de delapidare. De altfel, acestia nu erau la savarsirea primei infractiuni de acest gen. Gaura constatata era de peste 100 de miliarde.

Incet – incet insa scandalurile din jurul grupului Eurocolumna – falimentat si radiat intre timp – s-au stins, adevaratii vinovati ai unor inginerii financiare de milioane de dolari nu au fost trasi la raspundere niciodata, retragandu-se intr-un anonimat „duios”.

Virgil Magureanu, spre exemplu, a preferat linistea oferita de conacul de la Giurtelecul Hodoului, locul sau natal.

In actualitate… o noua retea de combinate

O data cu revolutia portocalie din decembrie 2004, vechile retele de afaceristi care au fost puse cu botul pe labe in ultimii doi ani ai guvernului cederist si in perioada rosie social-democrata au renascut.

Dupa ce ani de zile nu mai auzisem decat sporadic de Virgil Magureanu, acum informatiile despre el coloreaza interiorul ziarelor din Romania. Asociat in numeroase cazuri ca apropiat al presedintelui Romaniei, Virgil Magureanu a fost cel mai serios candidat vehiculat la sefia principalului serviciu de informatii din Romania – SRI.

Aceasta relatie de notorietate ii deschide lui Magureanu si partia catre fostele afaceri pe care le-a girat in perioada 1995-1997, din spatele cortinei.

AZO este doar una dintre recompensele pe care Magureanu le tinteste, pentru anii de anonimat in care a lucrat, dar acum ca a castigat isi vrea proprietatile inapoi, mai ales ca sunt garantiile dobandirii unei puteri economice fantastice …Iar atacul asupra AZO abia a inceput.

Batalia pentru ROMGAZ

Una dintre companiile strategice din Romania, ramase inca in portofoliul statului este ROMGAZ Medias, firma de exploatare a gazului metan, si in cazul nostru principalul furnizor de materie prima catre AZO. Este clar ca cine pune mana pe aceasta societate va avea un cuvant greu de spus si in combinatul chimic din Targu Mures.

Pana acum, cele mai vehiculate nume pentru preluarea exploatarii de gaze provin din UDMR – directorul ROMGAZ Jakab, spre exemplu, este unul dintre aspiranti la functia de director general al societatii.

Romgaz Medias este principalul producator de gaze naturale din Romania, societate infiintata pe 14 iunie 2001, prin fuziunea Exprogaz si Depogaz, dar si una dintre cele mai rentabile – peste 1000 de miliarde profit in anii trecuti. Interesul UDMR este astfel explicabil.

Mai mult, UDMR urmareste prin preluarea controlului asupra ROMGAZ sa faciliteze accesul mult mai pregnant al puternicei firme ungare MOL in Romania.

Aceasta, dupa ce a cumparat intreaga retea de benzinarii Shell – 59 de statii de carburanti – ajungand sa detina un lant de 130 de astfel de statii, a ajuns numarul doi dintre jucatorii pe piata carburantilor.

Iar tendinta companiei este de a-si extinde afacerile din Romania, in conditiile in care raportat la cifra de afaceri, reprezentantii MOL raportau un profit in crestere cu 80%, fara a fi date publicitatii date certe.

Interesant este ca, desi s-a vehiculat foarte putin, Shell detinea in Romania dreptul de a efectua prospectiuni gazeifere, drept care a fost preluat acum de MOL. Iar absolut intamplator, UDMR tinteste ROMGAZ. Mai departe, relatia dintre Magureanu – Basescu, pe de o parte, si UDMR-MOL, pe de alta parte, nu este greu de dedus.

Magureanu primeste AZO, ROMGAZ ajunge in curtea UDMR, iar AZO este distrusa prin stabilirea unor tarife uriase – e drept prin mijlocirea Guvernului condus de premierul Tariceanu – la gazul metan, materia prima indispensanbila pentru producerea de ingrasaminte chimice.

Legatura Magureanu – ROMGAZ prin SCADA

Nu in ultimul rand pentru a avea o imagine cat mai veridica a afacerilor care se tes in culise, trebuie sa mai amintim ca Virgil Magureanu nu este atat de strain de ROMGAZ, cum ar putea sa para scenariul care l-am relatat mai sus, si care ar da de castig de cauza UDMR, pentru ca in final toti partenerii din aceasta

„conspiratie economica” sa fie multumiti. In aceeasi perioada in care Eurocolumna sugea bani frumosi din economia romaneasca, ROMGAZ a initiat un program de retehnologizare a transportului de gaze – SCADA (Supervisory Control and Data Aquisition System), o afacere de 60 milioane de dolari.

Un sistem de transmisie de voce si date prin microunde va constitui suportul pentru proiectul SCADA.

S-a organizat licitatie internationala pentru achizitionarea echipamentului, dar un fost director al ROMGAZ, Sorin Şandru a sugerat inclusiv numele castigatorului in caietul de sarcini, afacere de care nu a fost strain Virgil Magureanu, doar ca directa conexiune nu s-a putut demonstra niciodata.

Costuri umane imense

Inchiderea AZO, oricat de catastrofala ar putea parea este justificata de costurile imense generate de achizitionarea gazului metan. Astfel daca in 2002, AZO a platit catre ROMGAZ 35,9 milioane USD, anul trecut facturile de gaz au insumat 95,6 milioane de dolari, adica peste 2500 de miliarde de lei.

Fapt ce inseamna o crestere cu 271% a acestor cheltuieli. Iar in perspectiva, aceste cheltuieli se vor majora prin ajustarea cu 20-25% a pretului gazului metan.

Interesant este de stabilit ce consumator se pregateste in culise pentru gazul livrat de ROMGAZ sau daca aceasta strategie care are drept scop scoaterea in décor a patronatului turc, doar una temporara, in opinia noastra pana la preluarea AZO de catre un alt investitor, nu-i asa strategic.

Pana la limpezirea apelor din jurul nebuloasei AZO, consecintele imediate ale inchiderii combinatului sunt: 3000 de salariati concediati, 12000 de persoane – incluzand si angajatii AZO si familiile lor care vor fi vaduviti de venituri importante, familiile furnizorilor AZO, familiile distribuitorilor produselor AZO.

De asemenea nu trebuie sa uitam ca si agricultorii vor fi in impas pentru ca vor fortati sa cumpere ingrasaminte chimice de la alti producatori, dar la preturi mai mari, prin eliminarea concurentului AZO.

Nu putem sa nu remarcam ca potentiala intrerupere a activitatii AZO va avea un efect negativ si asupra bugetului municipiului Targu Mures, care va fi diminuat din cauza lipsei taxelor si impozitelor pe care combinatul le varsa lunar.

Tot urbea noastra va avea de rezolvat o alta problema, si anume absorbtia pe de o parte a unui mare numar de someri – intr-un oras in care nu straluceste la capitolul investitii deci nici al locurilor de munca, dar si a unui numar foarte mare de pensionari ce vor trebui platiti fin fondurile Casei de Pensii, pe de

alta parte. Nu credem ca merita.

Nu am mai adus in discutie problema Sindicatului Altenativa 2002, mai ales ca declaratiile liderilor au fost in ultima conferinta de presa mult mai rezervate.

Pana la urma poate ca acest scenariu se va dovedi fantezist, chiar ne dorim sa gresim …