Banii de pensie au devenit o forță în economie. De ce administratorii cer acum mai mult de la stat
Peste 8,5 milioane de români au un cont de pensie privată obligatorie, mulți fără să știe exact ce e în el. Joi, la conferința ISF, administratorii fondurilor au venit cu cifrele la zi și cu două sugestii pentru stat.
Pe fluturașul de salariu apare o linie care trece des neobservată: o parte din contribuția la pensie nu ajunge la stat. Ajunge într-un cont pe numele tău, administrat de un fond privat. Asta e Pilonul 2, pensia privată obligatorie, care funcționează din 2008. Mai există și Pilonul 3, pensia facultativă, unde pui bani dacă vrei, singur sau prin angajator.
Pe 19 noiembrie, la Conferința Internațională a ISF, Cristian Pascu a prezentat ce s-a strâns după aproape 18 ani. El conduce APAPR, asociația care reprezintă administratorii acestor fonduri. Contează de la început cine vorbește: APAPR e vocea industriei. Cifrele sunt ale ei, iar cererile ei sunt în interesul fondurilor. Asta nu le face greșite, dar trebuie spus.
Ce s-a strâns până acum
Datele APAPR arată așa:
- Pilonul 2: 8,5 milioane de participanți și 237 de miliarde de lei. Asta înseamnă, în medie, aproape 28.000 de lei pe cont.
- Pilonul 3: 1,15 milioane de participanți și 8,9 miliarde de lei. E de aproape 27 de ori mai mic.
- Câștig net de 95,5 miliarde de lei pentru participanți, din investirea banilor. Cu alte cuvinte, cam 40% din tot ce e azi în conturi vine din randamente, nu din contribuții.
- Randament mediu anual de 8,5%, față de o inflație medie de 4,8% în aceeași perioadă. Banii n-au fost doar protejați de inflație, au și crescut peste ea.
Anul trecut a fost unul excepțional: cele 7 fonduri de Pilon 2 au obținut în 2025 un randament mediu de 19,2%, cel mai bun rezultat anual din istoria sistemului. Un an atât de bun nu se repetă neapărat. Pe termen lung contează media, iar media e cea de mai sus. Sistemul a trecut și prin ani cu scăderi, dar și-a revenit de fiecare dată.
Pilonul 2 a început deja să plătească: 8,5 miliarde de lei au ajuns la aproximativ 365.000 de pensionari și moștenitori. Moștenitorii contează aici: spre deosebire de pensia de stat, banii din Pilonul 2 sunt proprietate privată și se moștenesc.
Pentru milioane de oameni, spune APAPR, contul acesta e principala formă de economisire pe termen lung, uneori singura. E posibil să fie adevărat într-o țară unde economisirea înseamnă de obicei un depozit bancar sau un apartament.
Sugestia nr. 1: contribuția înapoi la 6%
Aici e nevoie de puțină istorie. Legea din 2007 promitea ca Pilonul 2 să primească 6% din salariul brut până în 2016. Promisiunea nu s-a ținut. În 2018 contribuția a fost redusă la 3,75%, iar din 2024 a urcat la 4,75%, cât e și azi. Diferența a rămas la bugetul de stat, adică la pensia publică.
APAPR cere o creștere graduală până la 6% în 2031, cu 0,25–0,50 puncte procentuale pe an între 2028 și 2031. Argumentul cel mai puternic nu e al industriei: angajamentul figurează deja în planul bugetar-structural pe termen mediu 2025–2031, convenit de Guvern cu Comisia Europeană.
Problema e bugetul. Fiecare punct în plus pentru Pilonul 2 înseamnă bani în minus pentru Pilonul 1 (pensia de stat), tocmai când România încearcă să reducă unul dintre cele mai mari deficite din UE. De aceea APAPR propune un calendar lent, care începe abia în 2028. Un proiect mai ambițios există deja: Senatul a adoptat tacit proiectul de lege care urcă cota de la 4,75% la 5,25% în 2026 și la 6% în 2027. Contribuția a rămas însă, deocamdată, la 4,75%.
Mai e un mesaj în discurs, transmis direct politicienilor: banii din Pilonul 2 sunt proprietatea participanților, iar regulile nu trebuie schimbate din mers. Pentru un sistem care și-a văzut contribuția tăiată o dată, temerea e ușor de înțeles.
Sugestia nr. 2: un stimulent fiscal care să conteze din nou
Pilonul 3 merge greu dintr-un motiv simplu. Poți deduce din impozit contribuțiile de până la 400 de euro pe an (plus încă 400 de euro dacă plătește angajatorul). Plafonul nu s-a schimbat de aproape 18 ani. În acest timp, salariul mediu a crescut de peste cinci ori.
Concret, 400 de euro pe an înseamnă azi cam 170 de lei pe lună. Pentru cineva cu salariu mediu, avantajul fiscal a ajuns aproape simbolic. O propunere legislativă vrea ridicarea plafonului la 1.200 de euro pe an. APAPR ar merge mai departe: o deducere legată de salariul minim, echivalentă cu 3–4 salarii minime brute pe an, care să crească automat odată cu economia.
A doua jumătate a poveștii: cine finanțează România
Fondurile de pensii nu sunt doar puși-bani-deoparte. Sunt unul dintre cei mai mari investitori din țară:
- 95% din bani sunt investiți în România;
- activele lor reprezintă circa 12% din PIB;
- dețin aproximativ 10% din datoria publică și sunt al doilea cel mai mare cumpărător de titluri de stat, cu 27% din achiziții. Altfel spus, statul se împrumută masiv din banii de pensie ai propriilor cetățeni;
- dețin 45–50% din acțiunile care se tranzacționează efectiv la Bursa de Valori București și peste 10% din valoarea totală a bursei.
Ultima cifră spune mult: la bursa din București, fondurile de pensii sunt jumătate din piață. Când o companie mare se listează, ele sunt de obicei cumpărătorul principal.
Pentru 2030, APAPR descrie un „cerc virtuos”: economii pe termen lung, transformate în investiții (companii, energie, infrastructură, digitalizare), care aduc creștere economică, care la rândul ei crește valoarea economiilor. Ideea se potrivește cu proiectul european Savings and Investments Union, prin care Bruxelles-ul vrea ca economiile europenilor să meargă mai mult spre investiții productive decât spre conturi curente.
Există și reversul: concentrarea. Când 95% din bani sunt în România, iar o parte mare e în datoria statului, soarta pensiei tale private depinde mult de soarta finanțelor publice românești.
Ce se schimbă de la anul
Discursul nu insistă pe asta, dar e lucrul cu efectul cel mai direct asupra oamenilor. Noua lege de plată a pensiilor private (Legea 2/2026), prin care beneficiarii pot retrage 30% din bani într-o singură tranșă, iar restul lunar timp de 8 ani, va intra în vigoare începând cu 5 ianuarie 2027. Excepție fac sumele mici: dacă suma acumulată este sub echivalentul a 12 indemnizații sociale, beneficiarul primește banii integral sau în rate pe cel mult 5 ani. Chiar și după 5 ianuarie, primele plăți după noile reguli vor întârzia, pentru că trebuie mai întâi autorizate fondurile de plată. Până la autorizarea primului fond de plată, se aplică în continuare vechile reguli.
Pe scurt
Pilonul 2 a funcționat: a bătut inflația, a construit un capital real în conturi individuale și a devenit un investitor important pentru economie. Ce cer administratorii, 6% contribuție și un stimulent decent pentru Pilonul 3, e în mare parte ce promisese statul însuși și apoi a amânat. Întrebarea nu e dacă măsurile sunt bune pe hârtie. Întrebarea e dacă un buget sub presiune își permite să trimită mai mulți bani spre viitor tocmai acum, când are nevoie de ei azi.