Basescu demisioneaza. Planul B (de Pavel Lucescu)
De ce nu candideaza Theodor Stolojan la alegerile parlamentare, cand e de departe cel mai popular dintre liderii PD-L, invocand argumentul pueril ca are de continuat treaba pe care a inceput-o la Parlamentul European? E Stolojan pregatit, de fapt, pentru o alta misiune, cum ar fi cea de candidat la Presedintie chiar in acest an, dupa ce Traian Basescu isi anunta demisia de la Cotroceni si se arunca in alegerile parlamentare din calitatea de presedinte al PD-L si de candidat pentru functia de prim-ministru al Romaniei?
Traian Basescu are o mare problema pe care daca nu o rezolva urgent pierde aproape totul. PD-L, partidul care-l sustine, e izolat pe scena politica si are sanse minime de a ajunge la guvernare chiar si in situatia mai putin nefericita, dar oricum improbabila in care ar obtine primul loc la numarul de mandate in viitorul Parlament. Sondajele ii dau in continuare sub 40 la suta intentii de vot, 38% in ultimul INSOMAR, dar procentul e oricum exagerat. Cum s-a vazut si la alegerile locale, PD-L e prima victima a absenteismului pe care sondajele il subestimeaza masiv.
Solutiile imorale
Faptul ca presedintele are posibilitatea de a desemna un premier de la PD-L, indiferent de procentul acestuia in viitorul Parlament, nu rezolva nimic.
El poate forta, intr-adevar, constituirea unei majoritati parlamentare, pe ideea ca putini dintre cei proaspat alesi si-ar risca mandatul in alegeri anticipate imediate, dar o asemenea solutie nu poate produce nici un guvern stabil. A te baza in fiecare moment pe votul obtinut prin constrangere de la parlamentari inseamna a guverna de pe o zi pe alta si a te compromite in cel mai scurt timp. Iar izolarea PD-L pe scena politica e tot mai evidenta. In teritoriu, majoritatea aliantelor pentru controlul Consiliilor Locale si Judetene s-au constituit deja intre PSD si PNL, iar la Bucuresti relatiile dintre cele doua partide sunt mai calde ca niciodata in ultimii 18 ani. De oricata generozitatea ar da dovada PD-L in ofertarea PNL dupa alegeri pentru constituirea unei eventuale majoritati guvernamentale, putini liberali mai cred in fiabilitatea unei asemenea formule girate de Traian Basescu.
Cercul vicios
Dar riscul ca democrat-liberalii sa ramana in opozitie nu ar fi atat de problematic in sine daca el nu l-ar atrage si pe acela ca in scurt timp, dupa cel mult un an, Traian Basescu sa piarda si pozitia de presedinte al Romaniei. Dar chiar si in ipoteza in care castiga un al doilea mandat la Cotroceni, fara un guvern pe care sa-l controleze sau cu care sa poata colabora, functia de presedinte il ingroapa definitiv din punct de vedere politic. Un Traian Basescu reinvestit presedinte care continua sa joace cu vorbele peste gardul unui guvern advers e deja o caricatura. Aceasta consecinta ar putea fi evitata doar daca intre timp ar schimba Constitutia, in asa fel incat Romania sa devina republica prezidentiala. Cu ce sanse? Aproape zero. E nevoie pentru asta de votul a cel putin doua treimi dintre membrii fiecarei Camere a Parlamentului si de validarea ulterioara printr-un referendum. Or, PD-L, singurul partid care ar sustine, eventual, o asemenea schimbare, nu poate spera, in urma alegerilor din toamna, nici macar la o majoritate simpla. Cercul vicios se inchide si trebuie spart. Solutia e, prin urmare, una radicala, iar ea pleaca de la insasi conditia actuala a presedintelui.
Unde s-a pierdut Basescu
Traian Basescu trebuie sa se reinventeze. In cei aproape patru ani de cand se afla la Cotroceni, presedintele a trecut printr-un proces lent de falsificare. Prerogativele pe care i le confera Constitutia, dar si sistemul politic in sine, incapabil sa produca majoritati politice clare, l-au scos practic, usor-usor, din propria piele si l-au golit de continut. In acest moment, popularitatea sa e in cea mai mare masura inertiala. Cine sta sa citeasca atent ultimul sondaj INSOMAR care-i acorda un ametitor 58% intentii de vot in eventualitatea unor alegeri prezidentiale poate sa observe si un alt procent mai putin vizibil. Basescu ar fi votat, teoretic, de mai putin de o treime (circa 31 la suta) dintre romanii cu drept de vot. Spun, teoretic, pentru ca, stim prea bine, sondajele dintre alegeri favorizeaza intotdeauna politicienii in functie. Nefiind vorba de o competitie efectiva, pentru ca nu stim inca cine cu cine se va bate, singurul care beneficiaza de aparentele unui candidat in carne si oase e cel ce ocupa deja functia pusa in discutie. Ce s-a intamplat cu Basescu e ceea ce se intampla intotdeauna cu cineva care-si tradeaza natura. A pierdut constant pentru ca incetul cu incetul electoratul a inceput sa nu-l mai recunoasca. “Core-business-ul” sau, ceea ce l-a “vandut” de la inceputul carierei sale publice pana sa devina presedintele tarii, sunt faptele. Basescu e Basescu in masura in care rezolva lucrurile, iar forta sa, singura de fapt, sta in executie. Or, din momentul in care a devenit presedinte, functia, asa cum e ea calibrata prin Constitutie, l-a condamnat la irelevanta. Meritul de a-l fi invins pe Nastase si de a fi adus Alianta D.A. la guvernare nu putea suplini prea mult timp incapacitatea sa funciara, ca presedinte, de a rezolva efectiv treburile tarii. Oricata maiestrie ar fi dovedit in vorbe, oricat ar fi manipulat aparentele printr-o hiperactivitate de politician responsabil, electoratul, si vorbim aici mai ales de cel care chiar conteaza pentru succesul sau si al PD-L, nu putea sa nu sesizeze treptat inconsistenta rezultatelor obtinute.
A doua rocada
Pentru a-si recuceri electoratul si a-si salva astfel cariera politica, nimic nu-l mai ajuta pe Traian Basescu in acest moment decat o reintrare in forta in arena. Iar arena e guvernarea efectiva. Un Basescu care promite sa devina prim-ministru poate scoate din casa electoratul pe care l-a pierdut ca presedinte si poate face diferenta decisiva in viitoarea campanie electorala. Demisia sa de la Cotroceni e un lucru aproape banal. Constitutia ii permite, iar alegerile prezidentiale anticipate trebuie organizate in cel mult trei luni de la vacantarea functiei. Iar Traian Basescu este genul de politician capabil si dispus sa-si riste comoditatea inainte ca aceasta sa devina evident sinucigasa pentru o miza incerta, dar in care natura sa reala isi poate spune cuvantul. Renuntand la Presedintie si candidand la parlamentare in fruntea PD-L cu statutul de “viitor prim-ministru al Romaniei”, Traian Basescu redevine Traian Basescu. Iar Theodor Stolojan poate candida linistit la Presedintie, o functie pe care o poate castiga sau nu, dar care, stim deja, nu valoreaza nici pe departe cat parea pana s-o ocupe Traian Basescu.
INTERVIURILE HotNews.ro