Basescu si Dama Sutra (de Doru Buscu)

De doua milenii, reteta sexului perfect se straduieste sa incapa in 64 de pozitii. Vechii indieni sint insa mici copii. Istoria universala a erectiei e incompleta fara afrodisiacele puterii. Potenta politica duce la partide de neuitat. Cu un amanunt: copulatia are loc in public.

Elena Udrea vine din imaginarul colectiv al barbatilor trecuti binisor de a doua tinerete, persecutati erotic de sfielile socialismului si supusi azi, prin moda formalismului public si ortodox, la aceleasi privatiuni. Din inima terorii conjugale, din capcana greu de indurat a familiei corecte s-a intrupat conturul voluptuos al farmazoanei.

Aceasta Venus tabloida, inventata de frustrarile trecutului si rafinata de pornirile prezentului, aceasta fantasma disponibila, devenita sex-simbol in absenta sotiei, a ocupat o vreme, poate si acum, un loc central in grijile presedintelui. Pe criterii neanderthaliene, forta conducatorului se cere prelungita si excitata de fragilitatea hormonilor opusi.

Din paleolitic incoace, masculul alfa consuma blonde. Presedintele Romaniei e mai eficient: le pune si la treaba. Prin urmare, mesajele-avertisment transmise printr-un ambasador pensat si dat cu ruj au ajuns la editia a patra.

Intii si-ntii, Elena a dezvaluit telefonul dat de Tariceanu lui Botos in cazul Patriciu, apoi a enumerat o lista cu fruntasi liberali aflati pe statele Rompetrolului si, in fine, a prevestit respingerea candidaturii lui Voiculescu la functia de vicepremier. Toate aceste semnale cu greutate calculata au lasat urme vizibile in noroiul dintre palate: de la fata locului spre usa de la Cotroceni.

Si, desi pasii au minjit si covoarele din interior, Basescu a parut mereu multumit de deranj. Mai mult, informatiile grave, in stare sa scoata Constitutia din sarite, au fost tainuite de seful statului si coborite de naluca blonda la rangul de pont. Mass-media au servit cu placere tartinele cu liberali corupti, iar dusmanii cuplului de aur au muscat, rind pe rind, din tarina.

Si chiar cind Elena s-a mutat oficial de la biroul sefului, eficienta gimnasticii in doi a ramas in faza de platou. Erosul puterii i-a plimbat prin toata Sutra politica, de la pozitia misionarului PD la capra vecinului liberal.

Asta pina joi. Caci joi, atentie: „Mi-amintesc cind lucram la Cotroceni ca am primit o scrisoare chiar de la domnul Tariceanu in care ii cerea domnului presedinte Traian Basescu, in scris, sa intervina la Parchetul General pentru domnul Patriciu, si anexa, in spatele acelei hirtii, date despre proces si firma Rompetrol“, zice Elena.

„Deci, da! Da, cert, exista CEVA!“, raspunde incurcat Traian, intimidat, parca, de cea mai neprofitabila amnezie, cea care, lipsind, i-ar fi adus pe tava, cu acte, capul premierului si mult iubitele anticipate. Ceva-ul e cit se poate de exotic: „Era ca o carte de vizita mai mare, ROZ sau GALBEN, cu SEMNATURA PREMIERULUI“. „Nu pot sa va dau detalii…

stiu insa ca exista ceva, in arhiva de la Cotroceni, nu stiu unde anume sa caut“, inchide subiectul presedintele, ca si cum ar tempera o supralicitare, un exces nesabuit, pe cont propriu, al partenerei altadata ascultatoare.

Elena Udrea, fata periculoasa din povestea cu bilete roz si telefoane, nu exista. Exista doar un necesar de mituri populare, un exces de testosteron politic si un mod de operare. Iar idila strategica lasa amprente nu pe istorie, ci pe propriul ei obraz. Sa le spunem porumbeilor un secret: stenogramele maririi si decaderii ajung, pina la urma, la cel mai competent cititor.

Vorba unui filosof interbelic, iritat de Elena Lupescu: „Carol nu e ceea ce crede el, ci ceea ce spun eu“.

Cind ancheta Guvernului se apropie, avocata-catastrofa a RAAPPS-ului isi face reintrarea in lumea senzoriala. Redevine entitate fizica, vulnerabila la cazier. Sistemul de riposta e insa la indemina si, chiar daca vechiul complice nu e la curent, Elena il reactiveaza. Atacul public, actiunea ei de excelenta, e dovada.

Iar simpatia desincronizata a barbatului de stat, greu observabila, ca un ofsaid fin, e masura indestructibila a modului de operare.

Duetul traieste din ambuscada, dar, s-o recunoastem, practica o violenta soft: un gangsterism de casa, populist si fara viziune. Bonnie si Clyde e prea mult; mai degraba Marioara si Vasilache, plus cheile de la palat. Triunghiul amoros e comic si tragic, fiindca, atunci cind cucoana are chef de tavaleala, tara intreaga e invitata la voyeurism.

Iar barbatul cauta multumit biletul si isi savureaza povara. Povara secretelor de stat sub care geme cu placere alaturi de femeia primului sau mandat.