Batalia pentru drepturile de autor

Razboiul declarat intre reprezentant ii operatoriilor de cablu, societatile de televiziune si radiouri, pe de o parte, si societatile de gestiune a drepturilor de autor, pe de alta parte, este departe de a se incheia. Marul discordiei, Ordonanta de urgenta 123/2005 privind modificarea legii drepturilor de autor, se afla in dezbatere la Comisia de Cultura a Camerei Deputatilor.

Principala prevedere a OUG123/2005 – ce modifica si completeaza Legea 8/1996 privind drepturile de autor si cele conexe – ce a iscat proteste vehemente din partea asociatiilor din domeniu, este legata de eliminarea pragului maxim actual de 2% pentru plata drepturilor de autor.

Reprezentantii asociatiilor din domeniu considera ca fara un plafon maximal pentru plata drepturilor de autor si conexe, stabilit prin lege, vor fi la bunul plac al organismelor de gestiune colectiva (OGC), ce pot solicita orice suma.

„|n lipsa acestei limite, organismele de gestiune colectiva au solicitat plata a 17% din cifra de afaceri a operatorilor de cablu cu titlu de drepturi de autor si conexe.

Nu se poate negocia nimic, din moment ce din documentele transmise de cele sapte societati de gestiune colectiva a rezultat acest procent cumulat”, a declarat Radu Petric, presedintele Asociatiei de Comunicat ii prin Cablu (ACC). „Procentul de 2% reprezinta un plafon care ne trimite la media europeana.

Renuntarea la acest plafon a atras dupa sine solicitari din partea OGC-urilor privind plata de catre televiziuni si radiouri a 15,4%, respectiv 12,8% din venituri”, a precizat George Chirita, director executiv al Asociatiei Romane de Comunicatii Audiovizuale (ARCA).

O alta problema ridicata de ACC este OG 39/2005, ce prevede ca operatorii de cablu sa plateasca 1% din cifra de afaceri pentru finantarea Fondului Na- tional al Cinematografiei.

CERINTA SAU NU A UNIUNII EUROPENE? // De partea cealalta, reprezentant ii autoritatilor statului care au initiat proiectul ordonantei de urgenta ce elimina plafonul maximal de 2% sustin ca masura este in concordanta cu legislatia europeana. „|n raportul de tara pe 2004 s-a cerut expres scoaterea acestui plafon maximal si abordarea practicii europene ce prevede libera negociere.

Apoi, in raportul de tara pe 2005, a fost salutata initiativa Romaniei de a renunta la acest plafon”, ne-a declarat Eugen Vasiliu, director general adjunct la Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA).

De altfel, explica oficialul ORDA, nu este normal ca legea sa intervina intre entitati private, asa cum sunt societatile de cablu, televiziunile, radiourile si organismele de gestiune colectiva, prin stabilirea unor limite de negociere.” Comisia Europeana a cerut imperios autoritatilor romane sa elimine orice plafon din textele legii, acestea fiind contrare respectului fata de proprietatea

intelectuala, fata de libertatea autorului de a-si negocia drepturile asupra operei”, a declarat Mircea Mure- san, director general al Societatii pentru Drepturi de Autor in Cinematografie si Audiovizual-Societatea Autorilor Romani din Audiovizual (DACIN-SARA).

|n replica, reprezentantii asociatiilor din domeniu ( ACC si ARCA) sustin ca alinierea la legislatia europeana reprezinta doar un pretext, contrazis de faptul ca actuala formula legislativa in domeniu a fost acceptata de UE, iar capitolul a fost inchis.

PIERDE TOT CONSUMATORUL // Pina la urma nici nu conteaza daca ne cere sau nu Uniunea Europeana sa renuntam la stabilirea plafonului maximal. Important este ca mecanismele pietei concurentiale libere sa functioneze si in acest sector si ca populatia, beneficiarul direct al serviciilor operatorilor de cablu, sa nu aiba de suferit din cauza acestor neintelegeri.

Or, se pare ca tocmai consumatorul va fi cel care va avea de pierdut din tot acest scandal. Presedintele ACC, Radu Petric, a anuntat deja ca daca cele doua proiecte de acte normative vor trece de Parlament in actuala forma, abonamentele la cablu vor creste in aceasta primavara cu 16%.

Avansarea unui astfel de procent de majorare este catalogata de societatile de gestiune colectiva cel putin pripita si fara fundament. „Organismele de gestiune colectiva nu au avansat inca spre negocieri nici metodologii, nici vreo cifra de remuneratii. De fapt, nu a avut loc nici o negociere in urma careia sa rezulte procentele ce vor fi aplicate pentru drepturi de autor.

Se scot din burta procente dezastruoase, de speriat lumea. Cred ca toate drepturile de autor nu vor depasi circa 20.000 de lei vechi pe luna per abonat”, a declarat directorul general al DACIN SARA.

„Cel mai probabil, la negocieri vom cere per total maxim 10%, pentru ca in final sa ajungem la 6-7%”, a declarat Ioan Ionel, director executiv Uniunii Productorilor de Film si Audiovizual din Romania (UPFAR-ARGOA). Pe de alta parte, e destul de greu de crezut ca reprezentantii operatorilor de cablu sunt atit de ingrijorati de costurile pe care le suporta abonatii lor.

Pentru ca, daca asa stateau lucrurile, ar fi avut posibilitatea sa reduca tarifele in luna mai a anului trecut, cind procentul pentru plata drepturilor de autor s-a diminuat de la 6,3% la 2%. „Nici un operator nu a scazut valoarea abonamentului cu 4,3%. Dimpotriva, tarifele la cablu au crescut”, a subliniat Mircea Muresan.

DE UNDE S-A PLECAT // Legea 8/1996 prevedea un procentaj maxim negociabil de 13%, aplicabil veniturilor radiourilor, televiziunilor si operatorilor de cablu. Punerea in practica a prevederilor legii a condus la un procent maxim total de 7% pentru televiziuni si de 5,7% pentru radiouri, in timp ce operatorii de cablu au platit 6,3% din totalul veniturilor din abonamente.

Aceste procente au fost valabile pina in luna mai 2005, cind a intrat in vigoare legea 285/2004. Aplicarea acesteia a dus, pentru operatorii de cablu, la diminuarea plafonului procentual pentru plata drepturilor de autor si conexe la 2%. |n cazul societat ilor de televiziune si celor de radio s-au obtinut prin negocieri procente de maxim 9,5%, respectiv 5,6%.

Conform acestui algoritm, in anul 2004 totalul sumelor colectate de OGC-uri a fost de circa 300 miliarde lei vechi, din care de la cablu circa 107 miliarde lei vechi ( 35,51% din valoarea totala colectata), iar de la TV si radio aproape 82,6 miliarde lei vechi ( 27,42%).

Din aceste sume incasate, OGC-urilor le-a revenit sub forma de comisioane fonduri ce au totalizat circa 102 miliarde lei vechi, jumatate din ce s-a colectat de la operatorii de cablu si jumatate de la televiziuni si radiouri. Legea 285, ce a coborit plafonul maximal la 2%, a constituit in opinia reprezentantilor OGC-urilor un abuz.

|n acest fel, calculind la un abonament mediu de 250.000 lei vechi, toate drepturile de autor pentru toate filmele, muzica, operele romanesti si straine retransmise prin cablu se ridica la suma de 5.000 lei vechi lunar pentru un abonament de familie.

Organismele de gestiune colectiva

Conform legislatiei in vigoare, OGC-urile au dreptul sa retina pentru cheltuieli proprii de administrare pina la 30% din venituri. Organismele de gestiune colectiva a dreptului de autor si a drepturilor conexe, sunt persoane juridice constituite prin libera asociere.

|n Romania exista sapte societati de gestiune colectiva ce functioneaza independent si care se afla sub supravegherea si controlul ORDA. Aceste organisme de gestiune colectiva nu sunt bugetare, ci se autofinanteaza din taxele si comisioanele percepute membriilor lor pentru serviciile de protectie si reprezentare.

Practic OGC-urile reprezinta veriga de legatura intre sectorul audiovizual si detinatorii de drepturi.

Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor functioneaza in subordinea Guvernului, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu autoritate unica pe teritoriul Romaniei in ceea ce priveste evidenta, observarea si controlul aplicarii legislatiei in domeniul dreptului de autor si al drepturilor conexe.

Lipsesc criteriile

Pe linga renuntarea la pragul minim de 2%, OUG 123 mai contine si alte prevederi care sunt contestate de asociatiile operatorilor de cablu si cele ale societatilor de televiziune si radio.

Astfel, spun reprezentantii ACC, in cazul retransmisiei prin cablu nu se aplica nici un fel de criteriu necesar pentru a corela continutul grilei de programe cu procentele cerute de societatile de gestiune colectiva. „Nu pot exista negocieri libere fara limite atunci cind nu exista nici un mod de a calcula cuantumul si de a fundamenta procentele pretinse ca drepturi de autor.

Sintem in situatia in care societatile de gestiune colectiva pot pretinde orice suma, fara nici o justificare cantitativa legata de utilizarea repertoriului pe care il reprezinta”, sustine Radu Petric.

Cu alte cuvinte, prevederile OUG 123/2005 nu mai sint atit de clare in privinta mecanismului de stabilire a procentajelor ce trebuie platite cu titlu de drepturi de autor, in functie de gradul de utilizare a operelor.

Ambiguitatea ordonant ei, sustin la rindul lor reprezentantii ARCA, permite OGC-urilor sa nu mai aplice nici o corelare intre ponderea utilizarii operelor sI procentele ce trebuie platie pentru drepturi de autor sau conexe.

„|n aceste conditii exista riscul ca o televiziune care a difuzat numai sport, fara sa utlizeze opera supusa protectiei drepturilor de autor, sa aiba aceleasi obligatii procentuale de plata ca si o televiziune ce difuzeaza numai muzica sau numai filme”.

Dupa cum se vede, fiecare tabara isi apara cu indirjire punctul de vedere si, de ce sa nu o spunem, pina la urma totul se reduce la o afacere intre doua parti, fiecare dorind sa cistige cit mai mult.

|n mod normal, statul nu are ce sa caute in aceasta ecuatie ce presupune o negociere intre entitati private, decit pentru a stabili un cadru legal transparent, cu mecanisme clare de calcul, care sa nu dea nastere la interpretari si abuzuri. |n mod cert OUG 123 poate fi perfectata in asa fel incit sa asigure solutii optime pentru ambele parti, in conditii concurentiale.

Nu ar fi pentru prima data cind cele doua tabere s-ar aseza la masa negocierilor.