Bere: Tinel, mă-sa îi zicea bețiv, eu maestru
Berea nu poate fi de vacanță și atât. Berea este sau nu este. Chestiile astea că berea nu se bea iarna – prostii. Nu anotimpul te face praf, pardon bere. Ci cheful. Felul tău de a fi. Bere vara, tărie iarna – poveste de marketing. Așa m-a învățat pe mine Tinel din Dristor. Mă-sa și soața îl făceau bețiv, el mi-era maestru. Bere, bere, rubrica mea de bere.
Bere bea după ora 14,09. Era momentul lui de relaș. De ce 14,09? Că așa-l știu eu.
Alții l-or ști la alte ore. Și-și făcea berea cu guler și-și punea sare pe margine de halbă. Când mă privea zicea: bă, tu n-o să știi să bei bere niciodată. Și n-o să știi să bei niciodată. De fapt, același lucru îmi spune Viorel, în zilele noastre.
De ce nea Tinele?
Că ești prea sentimental. Iei lucrurile în tragic, te pripești. Nu vezi partea plină a paharului.
Tu ce vrei? Să te sinucizi sau să bei? – ar adăuga azi Viorel.
Și aici nu e vorba de prostiile de marketing privind tabietul, timpul, starea. Nu. Să vă spun eu ce mă tot cicălesc Viorel azi, Tinel altădată. Pentru că berea, ca alcoolul în general, e legată de stare, de călătorie, nu de pripeală.
Eu mă pripesc. Ce-nseamnă să te pripești?
Te grăbești la tren, te grăbești la serviciu. La băută, la femei te pripești. Eu mă pripesc la băut. de aia zicea Tinel că nu-s bun băutor, că stric mesele repede.
Dar aici e vorba de Tinel.
Pe vremea pe care eu o beam cu Tinel, prin jegurile cinstite din Dristor, lumea avea răbdare. Nu dădea vreo boleșniță, nu dădea vreun război, nu se schimbau guverne, nu urca inflaționistă moneda. Berea costa de dimineața până seara și în zilele următoare la fel. Asta ne ajuta teribil la creier. Nu stăteam să vorbim despre cât urcă, cât coboară, nu stătea capul nostru la prostii. Noi doar stăteam de vorbă despre semantica lumii.
Interpretarea ei infinită, necuprinsă.
Mai târziu, aveam să descopăr o nebunie de carte pe care noi o vorbeam la bere, fără s-o bănuim pe lume. Da, chiar ea este: „Mii de platouri” de Deleuze, Guattari. Culmea, eu cu Tinel vorbeam cam așa, mă rog, nu chiar așa, dar în sensul ăsta.
Stăteam cu coturile sprijinite pe mese de ale înalte și trăncăneam că lumea e infinită.
Ce făcea berea? De ce nu era bine să mă pripesc? Pentru că bând ca porcu’ nu vezi infinitatea asta. Nu vezi că lumea e nesfârșită ca cerul, ca stelele, ca marea. Când bei repede n-ai timp să te gândești, când bei ca mine ca porcu’ se mai adaugă ceva, te dilești înainte de a înțelege pe ce lume ești. Ți se închid orizonturile. Nu mai ai vedere, nu mai ai punct de vedere.
Vine peste tine obsesia și n-ai viziune.
Cumva cu Tinel, azi cu Viorel, nepripeala mă duce către această sufocantă și împăcată stare: domle, suntem prea mici pentru lumea asta care trăncăne vrute și nevrute, dar știi ce se poate face? Să ai o împăcare senină cu treaba asta. Nu să dai în damblaua conspirației. Sau în beția leului mărunt. Sau să cauți tu, buricul pământului originea lucrurilor.
Nu, să nu te pripești la bere, la băutură e să intri în ritmul de a BĂNUI cum stau lucrurile pe lume. Deleuze, Guattari erau mai teoretici.Și ei ziceau la fel: nu începutul era important. Așa cum nu începutul berii pe pământ contează, ci felul în care e vizibil sensul ei, tradiția ei. Adică, ce să fac cu originea berii pe la sanscripți sau hegiptieni? Cu ce mă ajută? Pe mine mă ajută nu originea ei, ci sensurile ei în creierele atâtor băutori.
Astea vorbeam eu cu Tinel.
Nu originea, obsesia originii lucrurilor, că n-aveam noi de ce să știm cum s-a făcut lumea, dar când s-a umflat lumea de sens, de semnificație și cum umblă lumea cu sensul în gură și cum noi nu putem cuprinde chiar toate sensurile astea, astea da, le vorbeam cu Tinel. Vedeți, noi nu vorbeam așa pe vremea aia.
Să dau un exemplu concret.
Credem că rața e proastă. E proastă rața? Într-o zi, după 14, 09 am dezbătut problema cu Tinel. Ore am vorbit de rață. Ori asta contează. Și vedeți, mă-sa zicea de Tinel că e un bețiv, eu îl credeam un maestru. Și aveam argumente EU, dar și mă-sa.
Dar cine putea cuprinde toate felurile și sensurile raței, beției?
Adică, ce era Tinel cu adevărat? Era Rizom? Cum zic Deleuze, Guattari? Nu cred. De aceea Tinel atunci, Viorel acum îmi spun să nu mă pripesc. De ce? Ca să nu stric berea, băutura cu vorbe grăbite, cu o singură obsesie, c-o doagă de-a mea. Să nu stric „corola de minuni a lumii”.
Mie mi se pune pata. Nu originea berii deci contează, căutarea originii îndelungată, dilește. Dă Conspirație. Ci sensurile atât de multe pe care cu Tinel încercam să le dăm de cap și niciodată nu puteam număra mai mult de 3-4 viziuni. Aproximativ 7-8 beri. Berea. Berile.
Povești despre Bere:
INTERVIURILE HotNews.ro