Bestia din Gevaudan – Misterul uciderii a peste 100 de oameni în Franța de acum două secole și jumătate

​Într-o regiune din sudul Franței numită Gevaudan peste 100 de oameni au fost uciși în jurul anului 1765 cu violență de o ”bestie” despre care unii au crezut că este vârcolac, iar alții că este lup. S-a implicat și regele Franței, au fost și oameni care au susținut că au omorât monstrul, dar atacurile au continuat și după aceea. În articol puteți citi despre diversele scenarii luate în calcul, unele posibile, altele aproape SF privind unul dintre misterele care au marcat Franța secolului al 18-lea.

Francezii i-au spus ”Bête du Gévaudan”, sau ”la Bèstia de Gavaudan” în limba ”occitan” din sudul Franței. Totul a început într-o zi de iunie a anului 1764 când o fată de 14 ani pe nume Jeanne Boulet a fost găsită moartă după ce plecase cu oile. Moartea nu a uimit comunitatea, fiindcă mulți copii mergeau cu oile și vacile și atacurile lupilor nu erau rare în regiune, notează National Geographic.

Mai multe atacuri au urmat: morți cu violență și chiar decapitări, iar între 1764 și 1767 peste 100 de oameni au pierit în condiții violente în regiunea Gevaudan. Unele surse vorbesc chiar și despre 300 de morți, dar cifra pare puțin credibilă. După cum arătau de desfigurate victimele, era clar că au fost atacate de o creatură feroce, cel mai probabil un lup sau o haită de lupi.

Cu cât numărul de victime creștea, cu atât oamenii deveneau mai îngroziți și s-au răspândit zvonurile cum că nu ar fi vorba de un lup ci de un vârcolac, iar aceste zvonuri au fost alimentate de un reporter de la ziarul Courrier d’Avignon care a exagerat poveștile și, din dragoste pentru senzațional, a distribuit la nivelul întregii Franțe relatări despre ”bestie”.

Teoria vârcolacului a prins și fiindcă în presă au apărut povestiri ale martorilor unor atacuri care descriau ”o privire de diavol” și o inteligență ”demnă de un gladiator”. Cineva a comparat bestia cu ”leul din Nemea”, omorât de Hercule în legendele Olimpului.

Victimele erau mai ales femei și copii, într-unul dintre cazuri o mamă a murit încercând să-și apere cei trei copii, iar în alt caz o tânără a reușit să rănească bestia cu o baionetă. Cel puțin așa scriau ziarele vremii.

Un căpitan din armată, pe nume Duhamel, a strâns zeci de oameni încercând să prindă ”monstrul” despre care credea că este o felină de mari dimensiuni, dar nu a reușit.

În 1765 de omoruri a aflat și regele Franței, Ludovic al XV-lea care mai întâi și-a trimis, fără succes, vânătorii de la curtea sa, iar apoi pe principalul său străjer cu câțiva oameni foarte pricepuți. Acesta a omorât un lup foarte mare și l-a adus cu mândrie la curtea regală, iar cazul părea rezolvat, dar nu a fost așa, fiindcă omorurile au continuat.

Astfel, între decembrie 1765 și iunie 1767 peste 30 de victime s-au adăugat, dar nu doar regele își pierduse interesul pentru chestiune, ci și autoritățile locale și chiar și ziarele. Locuitorii din Gevaudan erau pe cont propriu, fără vreun ajutor din afară.

Legenda spune că monstrul ar fi fost omorât de un vânător local pe nume Jean Chastel ce are și un monument în localitatea Besseyre-Saint-Mary. Atacurile au încetat după mijlocul anului 1767 și tot legenda spune că vânătorul a omorât un lup ciudat cu cap ”monstruos” și o blană colorată în roșu, alb și gri cum vânătorii nu mai văzuseră la un lup.

Nu este sigur că Chastel este cel care a omorât creatura, la fel cum nici nu știm despre ce ”bestie” este vorba. Dacă a fost vorba de un animal este foarte posibil ca el să fi murit otrăvit, deoarece în regiune au fost plasate multe capcane cu carne îmbibată cu otravă.

Ce ar fi putut să fie? Știința nu acceptă ideea unui vârcolac, fiind o creatură supranaturală, astfel că cel mai probabil a fost vorba despre un lup sau o haită de lupi de mari dimensiuni. A fost avansat și scenariul că un ucigaș în serie ar fi umblat cu un animal feroce care mușca victimele, dar pare foarte puțin probabil.

O altă posibilitate ar fi ca ”bestia” să fie o creatură ce nu trăia de obicei în acea regiune, dar care a evadat dintr-o menajerie: spre exemplu o hienă sau un pui de leu.

Este clar că nu vom afla niciodată ce a fost ”la Bête du Gévaudan”.