„Blocurile-sat”, cosmarul de la marginea orasului

Blocurile muncitoresti construite in epoca industrializarii comuniste sint niste “sate verticale”, aflate in continua degradare. Locatarii acestora, in majoritate saraci, si-au pierdut identitatea de tarani, dar nu au gasit-o nici pe cea de oraseni.

Au devenit un fel de hibrid: traiesc la comun, in incaperi darapanate, cu bai la capatul culoarului, fara instalatie de gaz metan, dar muncesc cu ziua la cimp si nu se jeneaza sa iasa cu ceaunul in fata scarii pentru a pune de-un bulion sau la birfa pe bancile de pe trotuar.

Autoritatile locale ridica neputincioase din umeri si spun ca singura cale de rezolvare a problemelor acestor oameni este darimarea “ghetourilor”. Care, asa cum arata in prezent, vor cadea in curind de la sine.

Fara balcoane, cu bucatarii si baii comune, citeva dintre blocurile muncitoresti din Focsani seamana mai degraba cu ghetourile din lagarele de exterminare. Cei mai multi locatari sint fosti salariati ai uzinelor comuniste, acum inchise ori cu activitatea redusa la jumatate.

Ca sa supravietuiasca, oamenii cresc gaini in cotetele din spatele blocului, au amenajat gradini de zarzavat si au stive de lemne ridicate in jurul imobilelor. Unii isi iau sapa si merg cu ziua la prasit, pentru o portie de mincare si citiva bani.

Edilii Focsaniului spun ca au mari probleme cu acesti oameni pentru ca nu-si platesc facturile la intretinere si nu au grija de zonele comune. “Blocurile asa au fost concepute. Se solicitau foarte multe apartamente intr-un timp foarte scurt. Industria se “dezvolta” rapid, iar forta de munca atrasa de la sate trebuia cazata.

Printre ei au existat oameni care nu s-au obisnuit cu folosirea instalatiilor. In plus, a ramas mentalitatea sa vina altcineva sa le faca reparatiile. Am zilnic contacte cu locatarii cu venituri mici, si asta e mentalitatea lor.

Daca in casa mai fac cite ceva, pe scara nici nu se uita”, ne explica Nicolae Latcan, consilier local, fost primar si director al societatii de constructii care a inaltat cele mai multe blocuri din Focsani.

Blocul G2 din cartierul Bahne, supranumit “blocul-fantoma”, si-a capatat un trist renume. Geamurile sint sparte, iar rufele sint intinse chiar linga carutele locatarilor. Dupa ce vin de la prasit sau de la maturatul strazilor, femeile stau la taifas pe scarile de la intrare, iar cind au de facut bulion sau mamaliga, nu ezita sa scoata ceaunele in fata blocului.

In fostul camin ISEH, mizeria, mucegaiul, lipsa apei calde, tavanele si zidurile care stau sa se prabuseasca peste locatari au devenit un peisaj obisnuit. “Stam ca animalele in grajduri, dar n-avem incotro s-o luam. Subsolul s-a umplut de apa”, spune Sanda Ivan.

Un alt camin, situat tot in cartierul Bahne, are patru etaje si 40 de camere simple. Grupurile sanitare si bucatariile sint folosite in comun. Administratorul Ion Manea sustine ca este nevoie de un paznic pentru ca blocul sa nu fie distrus in totalitate. La rindul lor, chiriasii afirma ca multi dintre copii s-au imbolnavit din cauza mizeriei.

Si aici peretii sint mucegaiti, geamurile lipsesc, iar instalatiile sanitare sint defecte. “Chiria e mare si sint multi care au salariul de 2 milioane si ceva si nu-si acopera cheltuielile. Noi ce sa facem, sa murim de foame? Pentru ca nu avem bucatarie, spalam vasele la baie”, se plinge Maria Rontu, una dintre locatare.

Oamenii sint amenintati mereu cu evacuarea pe motiv ca nu mentin curatenia, nu trag apa la baie sau arunca gunoiul in toalete.

“Daca scot caramida asta vedem la doamna in baie”

Citeva blocuri din Valea Jiului, construite intre anii 1950 si 1973, risca sa se darime si ele in orice moment. Cladirile nu au mai beneficiat de reparatii capitale de mai mult de 50 de ani. In cartierul Aeroport din Petrosani, 40 de familii locuiesc intr-un bloc din ai carui pereti, spun acestea, se desprind caramizi la o simpla atingere.

“Tencuiala pica in fiecare zi si citeodata noaptea mai auzim cum cad bucati. Ne temem ca intr-o zi vom cadea cu totii in gol”, sustine Aurelia Nicolescu, care sta in apartamentul 20. Majoritatea locatarilor din blocul care, printr-o ironie a sortii, poarta numarul 13 stau cu chirie, nu muncesc nicaieri, dar au foarte multi copii.

“Daca scot caramida asta de aici vedem la doamna de la parter in baie. Ea spune mereu ca are sobolani in casa, dar ei sint peste tot aici pe scara”, povesteste un copil care se juca in fata blocului. In cartierul Micro 3 din Vulcan exista blocuri de cite zece etaje ridicate in anii ‘70 pentru persoanele venite in zona sa munceasca la mina.

Acum, lifturile nu functioneaza, apa potabila nu urca la etaj, iar majoritatea apartamentelor nu mai au de mult geamuri. Localnicii au furat tot ce s-a putut, lemnaria, instalatiile, chiar si peretii au fost dezmembrati, boltarii din BCA fiind folositi pentru confectionarea de resouri.

Conform unei statistici realizate de autoritatile locale, in orasul Vulcan 185 de apartamente sint intr-o stare avansata de degradare, in Lupeni – 300, in Uricani exista cel putin 11 blocuri construite in anii ‘50 care nu au beneficiat de reparatii capitale, iar in orasul Aninoasa 106 cladiri se pot darima in orice moment. (Marius Mitrache)

Ingramaditi pe 21 de metri patrati

Si in unele cartiere din Iasi ghicesti saracia inca de pe strada. Ii simti mirosul acru care se strecoara afara printre zecile de geamuri intredeschise. La intrarea in G-uri, o usa mare de fier, roasa de rugina si vopsita pe jumatate cu un verde spalacit, ascunde in intuneric un hol lung, ce pare fara capat.

Pe scarile din fata, patru barbati cu fetele rosii si schimonosite de alcool te privesc cu ochii tulburi, oprindu-se pentru o secunda dintr-o discutie infierbintata. “Sint sase blocuri construite in ‘76. Acestea erau numite blocuri de tranzitie. Erau un fel de ghetouri construite pentru muncitorii adusi din zona rurala sa ajute la marea urbanizare.

Au venit, insa de plecat nu au mai plecat”, ne-a povestit Maria Georgescu, unul dintre zecile de proiectanti care, inainte de 1989, au pus umarul la ridicarea sutelor de blocuri din Iasi. Insirate unul linga altul, cele 24 de apartamente de la fiecare etaj nu masoara mai mult de 21 de metri patrati fiecare. Pe aceasta suprafata sint construite o bucatarie, o baie, o camera si un balcon.

Incaperile sint intunecate, geamurile mici si balcoanele infundate nelasind lumina sa patrunda prea mult. “Un an intreg am tras sa platesc intretinerea. Aveam o datorie de 15 milioane de lei si cu o pensie de 2,5 milioane am reusit sa o achit. Dar degeaba, ca iarna tremuram de frig si, de multe ori, nici apa nu curge”, s-a plins Cina Dumitrache, o batrina care locuieste in G-uri.

Unii locatari chiar au investit si ceva bani: si-au pus usi din stejar, termopane si centrala termica. La parter au inceput sa apara magazine alimentare sau cu haine second-hand. Unele au rezistat, altele au fost inchise. Cele mai sigure par bodegile, inghesuite in cite un apartament de 21 de metri patrati. (Gruia Ursu)

Intr-o camera cresc si citeva gaini

La Marasesti, taranii adusi la oras pentru a munci in fabrici au fost cazati in camere fara incalzire si fara toalete, in care acestia si-au ridicat sobe din lut. Intre timp, WC-ul a fost “amenajat” in spatele blocului. Tot din spate cara si lemnele pina la etajul al patrulea.

Blocul fostului Complex Zootehnic de pe strada Siret a fost prevazut cu grupuri sanitare, numai ca nu au fost racordate la canalizare. Grabiti sa-i mute cit mai repede, proiectantii au omis acest amanunt si, ca sa rezolve totusi problema, au facut citeva latrine afara. Acum, cladirea sta sa cada, ca si altele din Marasesti. “Blocul este al primariei, dar s-a distrus tot.

Se darima si peretii pe noi! Le-am spus sa ne repare acoperisul fiindca ne ploua in casa. Ne maninca SIDA aici. Si pe noi, si pe copii”, spune revoltat Victor Marin, unul dintre locatari, fost angajat la fabrica de clei de oase. Oamenii declara ca au depus cereri la primarie pentru o bucata de pamint pe care sa-si construiasca o casa.

“Intr-o camera cresc si citeva gaini ca sa mai fac mincare cind nu am ce pune pe masa”, povesteste Liliana Pfaal. (S.V.)

Naravurile vor disparea o data cu blocurile

Primarul Focsaniului, Decebal Bacinschi, care, pe vremea comunismului, a pus umarul in calitate de inginer constructor la extinderea Focsaniului, crede ca singura solutie pentru rezolvarea problemei este disparitia blocurilor. “Au o perioada de viata de aproximativ 50 de ani. Aceste blocuri vor disparea usor, usor si, o data cu ele, si naravurile locatarilor”, crede Bacinschi.