BNR, despre plafonarea numerarului: Procentul ridicat al populației din mediul rural care utilizează cu precădere numerar impune o tranziție graduală către soluții digitale

Îmbunătățirea eficienței băncilor trebuie să se realizeze fără afectarea incluziunii financiare și accesului la finanțare. Deși numărul de ATM-uri per 100.000 locuitori este comparabil cu alte țări din regiune, specificul național (procentul ridicat al populației din mediul rural, care utilizează cu precădere numerar) impune o tranziție graduală către soluții digitale de plată, cu menținerea unei prezențe adecvate în teritoriu, arată BNR într-un raport recent publicat.

Concomitent cu scăderea din ultimii ani a numărului de ATM-uri înregistrată pe plan local, se remarcă creșterea accelerată a numărului de POS-uri (utilizate cu precădere în mediul urban), tendință consemnată și la nivelul țărilor din regiune.

Există însă o serie de provocări la adresa profitabilității sectorului bancar, având în vedere atât introducerea pachetului de măsuri fiscale, incluzând o taxă suplimentară asupra instituțiilor de credit, precum și așteptările de creștere a riscului de nerambursare a creditelor acordate sectorului real, pe fondul creșterii ratelor dar și scăderii capacității mai reduse de îmbunătățire a eficienței băncilor mici.

Cât despre IFN-uri, Banca Centrală arată că expunerile acestora continuă să fie dominate de credite în valută. Între companiile cu expunere în valută, majoritatea activează în domeniile transporturi, agricultură, comerț, construcții de clădiri, închiriere și leasing automobile, precum și tranzacții imobiliare. Doar 11 la sută din aceste firme practică însă activități de export.

Rate superioare de neperformanță au firmele din domeniile utilități, industria prelucrătoare și construcții, deși în îmbunătățire în ultimul an. În cazul sectoarelor agricultură, industrie extractivă și imobiliare, rata NPL s-a deteriorat. Cea mai mare înrăutățire o au firmele din domeniul imobiliar, mai arată BNR.

Ponderea ridicată a expunerii în valută poate reprezenta o sursă potențială de risc la adresa stabilității financiare, iar o eventuală depreciere a monedei naționale poate conduce la reducerea capacității de rambursare.