Bruno Mazzoni: ​„Literatura italiană contemporană nu are vitalitatea şi varietatea literaturii române de azi”. O retrospectivă literară românească în Italia

Dincolo de stereotipuri ieftine şi populiste, de fast celebrativ, de instituţii şi proiecte oficiale, există în Italia un interes real faţă de fenomenele literare româneşti. Asistăm la căutarea unor puncte de reper sau fenomene culturale. E o căutare ce vine din partea celor mai diferite diferite categorii: public general (italieni şi români). Categorii specifice: tineri din a doua generaţie, născuţi în familii de români migranţi, adulţi cărora le e dor de casă, italieni din familii mixte, intelectuali interesaţi de noi tendinţe.

Am stat de vorbă cu câţiva profesionişti români şi italieni – scriitori, editori,traducători, profesori – solicitându-le propria viziune despre fenomenele literare româneşti din Peninsulă. Aşa s-a născut o retrospectivă-mozaic a anului 2018. S-a conturat imaginea unui organism viu, în continuă creştere, parte integrantă a unei panorame complexe şi variate. Ca bonus, am luat pulsul literar la sfârşit de 2018, participând la ultimul eveniment de specialitate din Italia: Târgul de carte “Più libri, più liberi” – “Mai multe cărţi, mai liberi”, care a avut loc în decembrie, la Roma.

Violeta Popescu (Editura Rediviva): “E nevoie de o strategie culturală mai bine definită”

Periplul nostru literar începe la Milano, unde îşi are sediul Editura Rediviva, “prima editură românească în Italia”, fondată în 2012. Are peste 50 de titluri la activ şi îşi propune “să promoveze cunoaşterea valorilor culturale româneşti în Italia”. Violeta Popescu, responsabil în cadrul Editurii, punctează pentru Hotnews.ro câteva dintre apariţiile anului: “În 2018, am publicat, printre altele, traducerea în limba italiană a volumului “Istoria Transilvaniei” (Ioan Aurel Pop, Ioan Bolovan), traducerea în limba română a cărţii “Muzică pentru lupi” a jurnalistului Dario Fertilio, volumul în italiană “Biserica Ortodoxă Română după cel de-al doilea război mondial, personalităţi ale Ortodoxiei Româneşti în Occident”, autor Violeta Popescu.

“E un mesaj cultural pe care am încercat să-l dăm şi îl vom da în continuare, prin traduceri din literatură, poezie, istorie, filosofie, memorialistică. Cunoaşterea valorilor noastre vine şi prin îmbogăţirea bibliografiei italiene cu volume despre cultura românească, un parcurs aflat abia la început. Este încă nevoie de biblioteci româneşti în Italia (atât spaţii, cât şi volume), institute de cercetare, parteneriate culturale permanente, de o strategie culturală mai bine definită şi mai ancorată în mediul public cultural italian”, conchide Violeta Popescu.

Între best seller-ul lui Igor Bergler şi clasicii literaturii române

Horia Corneliu Cicortaș, de la Universitatea din Trento, profesor şi traducător, este de părere că în Italia în 2018 au fost publicate mai puține decât în anii precedenți. Iată bilanţul său realizat pentru Hotnews.ro: “ O apariție demnă de atenție mi se pare cartea lui Mihail Sebastian “De două mii de ani” (Da due mila anni), apărută la editura Fazi la începutul anului după ce – de reținut – cartea fusese publicată în engleză de prestigioasa Penguin Books. Pe o temă similară, însă nu în domeniul beletristicii, ci al literaturii științifice, merită remarcată versiunea italiană a cărții lui Andrei Oișteanu despre imaginea evreului în cultura română și a Europei centrale și răsăritene, tipărită la finele anului. De asemenea, în 2018 au fost publicați, cu opere sau ediții noi în limba italiană, scriitori importanți precum: Liviu Rebreanu (Trei nuvele) Mircea Eliade (Jurnal 1970-1985), Max Blecher, Dinu Flămând și Andrei Pleșu – la primul său volum în limba italiană (Pittoresco e malinconia).

“Poate noutatea cea mai relevantă pe plan comercial, adaugă Horia Corneliu Cicortaş- este best-sellerul românului Igor Bergler “La Bibbia perduta” (“Biblia pierdută” un adevărat caz literar după un succes considerat fulminant, n. red.)

Pentru anii următori, dorinţa lui Horia Cicortaş este ca editurile italiene să se intereseze şi de autorii clasici români: “Ar fi important ca, în paralel, pe lângă autorii recenți, pe bună dreptate susținuți de ICR (Institutul Cultural Român, n. red), să fie publicați și unii autori clasici traduși doar parțial în secolul trecut, ale căror opere sunt greu de procurat în limba italiană. Speranța mea este ca scriitorii români contemporani – nu numai Matei Vișniec sau Mircea Cărtărescu, poate cei mai cunoscuți în momentul de față – să ocupe în Italia poziții cât mai bune pe piața literară și să formeze o anumită masă critică aptă de a satisface interesul publicului italian”.

“Cultura poate compensa unele distorsiuni de percepţie”

Cultura poate avea un rol la nivel de percepţie socială, mai ales în Italia: “Literatura, ca și producția culturală în general, poate compensa, cel puțin în parte, unele distorsiuni de percepție care provin direct din starea de fapt a societății și politicii românești actuale. Chestiunea este însă complexă și nu poate fi rezolvată pe un singur palier”, mai spune Cicortaş.

“Prezenţa şi poeziile Anei Blandiana au marcat anul 2018”

Din retrospectiva noastră literară nu putea să lipsească profesorul Bruno Mazzoni, unul din cei mai apreciaţi şi activi traducători din limba română. Iată cele mai importante momente ale anului literar, din perspectiva domniei sale: “Cu oarecare modestie, pot spune că ultimul volum de versuri al Anei Blandiana, „L’orologio senza ore” (Ed. Elliot, Roma 2018, trad. Bruno Mazzoni) a constituit momentul culminant în ceea ce priveşte prestigiul literaturii româneşti din Italia în cursul anului trecut. Am în vedere şi faptul că autoarea a fost invitată să citească şi să comenteze versurile sale la Târgul de Carte din Torino, Conservatorul din Via dei Greci, Universitatea “La Sapienza” din Roma, festivalul “La punta della lingua” (Vârful limbii) din Portonovo (Ancona)”.

În ceea ce priveşte numărul publicaţiilor, profesorul Mazzoni spune: “Debutul, în decursul ultimilor 20 de ani, al multor poeţi şi scriitori talentaţi, tineri, a creat cu siguranţă, nu doar în Italia, un gap (gol, n.red) la nivel de generaţii în ceea ce priveşte traducerile. Mi-ar plăcea să fie cunoscută în Italia şi opera lui Florin Lăzărescu, scriitor din Iaşi, care a semnat, printre altele, scenografia pentru filme importante (cum ar fi “Aferim” al regizorului Radu Jude), a lui Florin Irimia, sau poezia lui Claudiu Komartin. De asemenea, o carte frumoasă, “La crociata dei bambini” de Florina Ilis s-a epuizat în librării, iar cărţile româneşti apărute la editura Aracne pot fi procurate , din păcate, doar “on demand”.

“Literatura italiană contemporană nu are vitalitatea şi varietatea literaturii române de azi”

I-am propus profesorului Bruno Mazzoni să facă o paralelă, la nivel literar, între cele două culturi literare azi: “Nu mi se pare că panorama literară italiană contemporană are vitalitatea şi varietatea scrierilor pe care le găsim în mediul românesc. Avem, cu siguranţă, scriitori buni, însă aş putea spune că, în Italia, lipseşte “drojdia” care să permită literaturii să crească, mai degrabă decât să se reproducă pe ea însăşi. Cu siguranţă, transformările care au avut loc în România în ultimii 30 de ani furnizează – în bine şi în rău – teme, materiale şi problematici care se reflectă mult şi în stările de spirit ale scriitorilor contemporani”.

Cercurile literare, o activitate intensă

O activitate susţinută în plan cultural o au şi cele cateva cercuri literare din Italia, unde se reunesc periodic, cu entuziasm, români de toate categoriile sociale, stabiliţi în Peninsulă de ani de zile şi pasionaţi de lectură. O parte sunt, ei înşişi, autori de proză şi poezie. Unul din cele mai active cluburi literare este “Cenaclul de la Roma”, fondat de Valeriu Barbu, scriitor.

“Cenaclul de la Roma este încă mic și “nervos”, viu, avem circa 20 de membri activi în permanenţă, plus alţi circa 20 de participanţi ocazionali, ne spune Valeriu Barbu. Bilanţul pentru 2018? Am lansat peste o duzină de cărți, am organizat un eveniment dedicat Zilei Culturii şi lui Eminescu, apoi, Ziua mondială a poeziei, împreună cu italieni. Am avut 12 ediții de cenaclu foarte vii, un concurs literar, un eveniment dedicat centenarului, duplexuri literare România – Italia ». Printre scriitorii români stabiliţi în Italia, îi aminteşte pe Liliana Angheluță, Mărioara Vișan, Lidia Popa, Mariana Cornea, Daniela Mihăeș. Ultimele două au au publicat câte o carte in urma unor premii în țară, subliniază Valeriu Barbu.

La Târgul de carte “Più libri, più liberi”: De la Noica, la Cărtărescu şi Brădăţan

Autorii români, cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi, au fost prezenţi şi la Târgul de carte “Mai multe cărţi, mai liberi”, dedicat editurilor mici şi mijlocii, care s-a desfăşurat, în decembrie, la Roma.

La standul Editurii Carbonio găsim expuse în prim plan cărţile a doi filozofi români, Constantin Noica şi Costică Brădăţan (“A muri pentru o idee” – Morire per le idee), puncte de plecare pentru o discuţie cu editorul Fabio Laneri, cel care selecţionează cu atenţie fiecare volum publicat. “Dacă ar fi avut mai mult noroc, Noica ar fi fost cunoscut în Italia la fel ca Cioran. Am găsit cartea lui “Şase maladii ale spiritului contemporan”, publicată de Il Mulino în anii 1980 şi am republicat-o. E o carte foarte actuală, de greutate dar accesibilă şi unui public nu neapărat cunoscător de filozofie. Pentru o perioadă, a fost best seller la noi. Pe Brădăţan, în schimb, l-am cunoscut la Milano, e profesor în Texas şi ţinem legătura prin email, e prima carte pe care am ales să o public. Voi, românii, aveţi în ADN o pasiune pentru filozofie, pentru căutarea unui sens al existenţei. Noi, ca editură, suntem deschişi şi altor autori contemporani valoroşi: deci cine are propuneri, dacă are un text scris în engleză, franceză sau italiană, ne poate contacta!”.

Cărţile lui Mircea Cărtărescu, premiat în 2017 în Italia, le găsim la standul editurii Voland, unde obţinem o retrospectivă de la Diana Armeno, responsabilă cu Foreign Rights: “Noi publicăm volumele lui Cărtărescu de zece ani şi, în ultimul timp, a devenit un best seller al Editurii. Am republicat Orbitor – Aripa Stângă, care se vinde foarte bine. Publicul lui sunt ceea ce noi numim cititori “cu greutate”, care nu cumpără la întâmplare, ci deja cunosc autorul. Ca o curiozitate, sunt mai degrabă cititorii bărbaţi cu vârsta peste 40, 50 de ani, care îi cumpără şi îi citesc cărţile”. Anul 2019 va fi un an cu noutăţi importante, ne spun cei de la Voland: „Pentru 2019 avem în program lansarea a patru noi titluri româneşti: în ianuarie, o apariţie inedită, „Breviarul” lui Cioran, prima parte. În martie va apărea „Il Levante” (Levantul) al lui Cărtărescu, apoi, în septembrie, Claudiu Florian cu „Età del gioco” (Vârstele Jocului), şi prima noastră autoare româncă, Ioana Pârvulescu, la sfârşitul lui 2019, în traducerea lui Bruno Mazzoni”.

Tot la Târg am descoperit o carte de poezii a unui emigrat român în Italia, Danuţ Dogaru: „Il mio letto ha tre gambe” (Patul meu are trei picioare), publicat sub pseudonimul Dan Opus Lapidus. Poeziile lui, scrise direct în limba italiană de mână, au fost citite de către o scriitoare, Piera Mattei, care a rămas impresionată şi a decis să se ocupe de publicarea lor într-un volum: „Dan a venit în Italia să muncească, aşa l-am cunoscut. Am citit poeziile lui, m-a cucerit prin limbajul simplu cu care expunea idei profunde, spune Piera Mattei pentru Hotnews.ro. Aşa s-a născut cartea publicată de editura Gattomerlino. Dar din păcate autorul nu a putut fi prezent la ceremonia de lansare: între timp, a emigrat din nou, în Germania, în căutarea unui loc de muncă mai bun”.

Cărţi şi libertate

La Târgul de carte am servit un cappuccino împreună cu doi tineri scriitori români, Daniel Marin şi Ofelia Prodan, veniţi special la Roma pentru eveniment. Daniel Marin este de câţiva ani stabilit pe insula Sardinia. Aici a scris un volum cu un titlu incitant „Din România sunt doar eu” – jurnal de călătorie în Statele Unite şi Sardinia. Printre alte impresii, ne spune că la „standul Donzelli nu se mai găsea niciun exemplar din ”Un tempo gli alberi avevano occhi”, de Ana Blandiana”. Scriitoarea Ofelia Prodan este autoarea unui alt jurnal, „de Facebook” – „Voci cu defect special”(2018) şi laureată, în 2013, a Premiului Internațional de Poezie și Proză „Napoli Cultural Classic”. A venit din Bucureşti anume pentru Târg. Face o referire la Gaudeamus şi Bookfest din România, „insule de cultură într-o Românie în care nu mai este aproape deloc timp pentru citit”. Ne spune: „Ce mi-a plăcut la Più libri Piu Liberi? Simplu – faptul că te simți foarte liber printre atât de multe cărți!”.