Bugetul e sub presiune. Banii, sub nasul statului: cele trei soluții ale unui partener EY
Alex Milcev, partener EY, crede că România poate reduce presiunea pe buget fără să fie nevoie de măsuri noi. Ar avea nevoie de trei lucruri: să colecteze TVA-ul pe care deja îl datorează contribuabilii, să-și reformeze taxele locale și să învețe de la Grecia cum se fac parteneriatele public-private.
România caută bani pentru bugetul pe 2027. Potrivit lui Alex Milcev, partener la EY, o bună parte din ei nu trebuie inventați: există deja, doar că nu ajung la buget. La conferința „Bugetul și fiscalitatea anului 2027”, organizat de „Curs de Guvernare”, Milcev a vorbit despre „echilibrul bugetar” sub forma unei întrebări: cum să faci mai mult cu mai puțin.
Decalajul de conformare la TVA, diferența dintre ce ar trebui colectat în teorie și ce se colectează efectiv, este în România de circa 30%. Media europeană e de 9,5%, deci decalajul românesc e de trei ori mai mare. Pierderea estimată e de aproximativ 9 miliarde de euro. Polonia pierde ceva mai mult în cifre absolute, peste 10 miliarde, dar are o economie de peste două ori mai mare decât a României.
„Indiferent de metodologia aplicată, România tot o să rămână pe ultimul loc”, a spus el.
A doua sursă e mai incomodă politic: impozitele locale pe proprietate. În UE, taxele pe clădiri, terenuri și mașini aduc în medie 0,9% din PIB. România e mult sub jumătate din această medie. Diferența de aproximativ 0,5% din PIB înseamnă, după calculul lui Milcev, între 9 și 10 miliarde de euro. Franța ajunge la 1,8%. Legătura cu deficitul central vine din transferuri: aproape jumătate din finanțarea administrațiilor locale vine de la bugetul de stat. Dacă primăriile ar colecta mai mult din surse proprii, statul ar transfera mai puțin. Asta ar putea duce, „în câțiva ani de zile”, spre ținta de 3% din Tratatul de la Maastricht.
Milcev nu a prezentat reforma ca fiind nedureroasă. „Cu siguranță o să fie și perdanți, pentru că noi toți, și persoanele fizice, va trebui să scoatem mai mulți bani din buzunar.” Proiectul de lege din Parlament a fost amânat de mai multe ori. În opinia lui, intervalul 2026–2028 este momentul în care „acel lucru dificil” trebuie totuși făcut.
A treia sursă e cea despre care, spune Milcev, se vorbește „mai mult în glumă”: parteneriatele public-private. În 2025, în Europa s-au încheiat 42 de tranzacții PPP, în valoare de 17,6 miliarde de euro, în 15 țări. 88% din bani au mers în transport, telecomunicații și educație. Scorul României: „gloriosul zero” și niciun proiect în pregătire.
Exemplul principal e chiar în vecinătate. spune Milcev: Grecia a atras circa 4 miliarde de euro anul trecut și a fost pe primul loc în 2024. „Nu este un accident”, a spus Milcev, ci o politică de stat consecventă, cu o țară care după criza financiară părea să iasă din zona euro.
Întrebat de ce PPP-urile nu au funcționat în România, Milcev a dat un răspuns din propria experiență, din proiectele la care a lucrat direct. „Condițiile impuse de stat nu permiteau investitorului privat un randament adecvat pe un orizont de 10–20 de ani, astfel că proiectele, drumuri cu taxă care urmau să fie predate apoi statului, nu s-au mai făcut”. Soluția, crede el, nu cere invenții: există bune practici europene, iar Grecia, „care are o economie mai mică decât a noastră”, este aproape. O întrevedere a miniștrilor noștri cu ai lor ar demonstra că nu e nevoie să reinventăm apa caldă.