Bunele servicii ale presei

Daca nu ne-ar fi ajutat o puzderie de titluri pe prima pagina a ziarelor am fi ramas cu impresia ca Basescu a fost la Moscova degeaba. Norocul nostru a fost agerimea de stil si gandire a presei care, eliberata din lantul sub care plangea pana acum doua luni, arata la ce e buna libertatea cuvantului: la productia de grafitti.

Unde grafitti este numele pompos al scrisului pe garduri, stalpi si, mai nou, pe buna-credinta a cititorilor. De buna seama, onor publicul cititor stie de-acum ca Basescu a fost la Moscova pentru a „reinnoda Firul Rosu”, pentru a evita tema Pactului Ribentropp-Molotov si pentru a ingropa mai adanc tema Tezarului.

Ultimele doua sugestii sunt neserioase. Chestiunea Pactului si problema Tezaurului au nevoie de doi parteneri. Vocalizele presei romanesti sau ragetele presedintelui sub zidurile Kremlinului nu pot rezolva nimic pana cand Rusia nu va fi, de asemenea, de acord. Pentru asta e nevoie de o schimbare uriasa de mentalitate in Rusia.

O prefacere ce ar trebui sa puna Rusia cam in situatia in care se afla astazi fostele puteri occidentale fata de fostele lor colonii. Asa ceva nu se va petrece prea curand. Ramane doar de remarcat ca, devreme, in 1990, tema Pactului si cea Tezaurului au devenit marca inregistrata a sistemelor de dezinformare publica si sunt livrate periodic prin bunele servicii ale presei.

Mai departe. Ziarele au forjat din rasputeri „Firul Rosu” pe prima pagina si, asa cum bine stiu instigatorii acestei operatiuni din Biblioteca de la Baneasa – fondul de manuale de dezinformare, o minciuna repetata poate deveni un adevar public. Cititorii au insa dreptul la cateva explicatii.

Scandalul „Firul Rosu” a izbucnit in martie 2000, dupa ce cateva cotidiane au reluat o stire publicata la Moscova de saptamanalul Zavtra. Stirea spunea ca administratia Iliescu a mentinut in functie o linie de comunicatii directe cu Moscova.

Situatia a fost confirmata rapid de o Nota de Audienta a Ministerului de Externe, din care se putea afla si mai mult: sistemul de comunicatii urma sa lege de Moscova nu numai Presedintia („Alio? Gavarit Iliescu!”), dar si birourile si locuintele de serviciu ale mai multor demnitari („Alio? Gavarit Demokratia!”). Abia publicarea acestei note a reasezat memoria presedintelui Iliescu.

Pus in fata documentelor el a rostit, pentru posteritate, celebra formula: „Acum mi-am amintit!”. Ce si-a amintit presedintele Iliescu si nu mai tin minte astazi cei ce folosesc „Firul Rosu” pentru a-l lega fedeles pe presedintele Basescu?

Mai intai ca „Firul Rosu” a fost pus la punct in timpul regimului comunist si a fost reactivat, in secret, de regimul Iliescu, in calitate de continuator al slabiciunii inaintasilor sai pentru orice era sovietic si secret. Apoi, ca Romania isi juca inca, la acea ora, plasamentul geopolitic, iar „Firul Rosu” nu putea fi decat latul care ne tinea acostati la pontonul rus.

Ce legatura au aceste detalii cu vizita la Moscova a presedintelui Basescu? Nici una. Basescu nu a ascuns, ci a vorbit public despre nevoia si mijloacele de comunicare cu Putin, ceea ce nu-l face mai simpatic sau mai democrat pe Putin, dar il face pe Basescu un presedinte sincer si un vecin realist al puterii ruse cu care Iliescu se invecina in primul rand ideologic.

Asta e cu vizita lui Basescu la Moscova, si tot asta cu bunele servicii ale presei.