Cadoul

Vorbim de copii, ne laudam cu ei de cate ori ne aduc bucurii, le cumparam cadouri de ziua lor si uneori de Ziua Copilului, le spunem chiar lor cat de mult ii iubim si cata grija avem pentru ei. Le aducem jucarii, creioane si ciocolate. Ii plimbam sa vada marea sau muntele. E drept, si asta inseamna dragoste, dar nu asta inseamna Dragostea cu D mare. Cati dintre noi sunt cu adevarat preocupati de ceea ce se intampla cu copiii lor, in crunta situatie in care lor, parintilor, li s-ar intampla ceva? Ce ar mai ramane din cadourile acelea?

Ma uitam ieri peste niste statistici.

Doar 3 copii dintr-o suta au, de pilda, incheiata o polita prin care, atunci cand implinesc 18 ani sa aiba un ban pus deoparte. Patru copii din 10 sunt traumatizati sau molestati. Doi din zece au trecut prin mainile unui psiholog, pe fondul unei agresivitati crescute. Asta e grija pe care le-o demonstram copiilor?

Suntem, la randu-ne, iritati. Ne enerveaza ba sefii la serviciu, ba vecinii de bloc, ba traficul ingrozitor si nu ne mai sta mintea la lucrurile cu adevarat importante.

Suntem stresati si la limita rabdarii cu proprii copii. Ajungem obositi acasa, incercam sa parem atenti la ceea ce ne povestesc, dar mintea ne e cu totul in alte parti. De unde fac rost de banii de rata? Daca „ma prinde” restructurarea si raman fara loc de munca? Ne gandim la ele, dar nu ne gandim la ce inseamna aceste lucruri pentru copil. Orice nenorocire dintre acestea daca ni s-ar intampla, el ar ramane pe drumuri.

Iti zici in gand: „La naibii cu criza asta, oare s-o mai termina odata?” si ai impresia ca nu mai ai mult si clachezi psihic. In tot acest timp copilul se catara in bratele tale si iti povesteste cum i-a mers peste zi, te imbratiseaza, rade sau plange, iar noi ne continuam excursia psihica prin stress.

Asculti ciudat de impasibil cum iti povesteste ca bona pe care o platesti sa aiba grija de el si-a chemat prietenul in timp ce tu erai la serviciu, cum si-a ars limbuta cu ciorba pe care i-ai lasat-o bonei pentru a o incalzi doar, insa toate acestea abia daca le mai intelegi de cat de obosit esti.

Il mangai si ii propui sa iesiti in oras pentru ca e seara si uite, trece Ziua Copilului, trebuie sa iesi sa ii cumperi ceva ca sa vada cat de mult il iubesti. Iei repede niste tablete de durere de cap, verifici sa ai cardul la tine, te sui in masina si pleci prin Mall-uri. Gandul tau e tot la discutia de azi dimineata cu seful tau prost si te intrebi pentru a suta oara cum naibii oamenii prosti ajung in pozitii cheie, iar cei cu bun simt raman mereu pe dinafara.

In acest timp, copilul tau ocheste o masinuta moderna de care se agata ca de ultimul motiv de bucurie din lume. Te trage catre raft, te face sa te bucuri cu el de cat de frumoasa este si aproape ca iti dau lacrimile cand ii vezi fata luminata de bucuria unei jucarii care-l va tine doar cateva zile.

Gandul acela insa nu iti da pace. E buna si masinuta, e frumoasa si straluceste, insa parca nu e ceea ce ai vrea pentru copilul tau, de ziua lui.

Iti suni sotia, care a trebuit sa ramana acasa sa lucreze pentru contractul acela part time care avea dead-line aseara si o intrebi daca ar fi de acord sa ii faci o asigurare copilului. Acum sunt riscurile cele mai mari la adresa ta si a sigurantei tale financiare si trebuie sa faci ceva impotriva acestor riscuri. Te batea de multa vreme intrebarea asta dar acum, ca totul e nesigur in jur, ai nevoie de o plasa de siguranta, daca nu pentru tine, macar pentru copilul tau.

Sotia e de acord, rade si iti aminteste ca aceeasi discutie ati avut-o si anul trecut si ca stii si tu foarte bine ca de maine incepe iar iuresul jobului si ca iar nu iti vei gasi timp sa mergi sa te interesezi, sa cauti cea mai avantajoasa oferta sa iti programezi intalniri si asa mai departe. Razi si tu si iti promiti in gand sa nu te mai lasi amagit de prioritati profesionale secundare, ca oricum la serviciu nimeni nu-ti va ridica statuie si ca a venit momentul sa te ocupi si de siguranta familiei.

Pe urma zambesti la gandul ca de atatea ori ti-ai mai propus asta, incat peste un an din nou ti-l vei scoate pe copil in oras si din nou iti vei propune sa ii faci cadoul care cu adevarat conteaza pentru viitorul lui, acel cadou care sa ii asigure siguranta in viata si daca tu nu vei mai fi.

Platesti masinuta si iesiti din Mall. In fata Mall-ului, un pieton e cat pe ce sa fie lovit de un Seat galben.

Copilul tau, care a vazut scena, te trage de mana si te intreaba: „Tati, masinutele care calca oameni, ale cui jucarii sunt?”

Si decizi sa suni pentru Cadou.

Nota: Supliment publicitar de educatie financiara, realizat de HotNews.ro, cu sustinerea ING