Capat de linie (de Cristian Pirvulescu)

Campania electorala pentru alegerile parlamentare din noiembrie 2008 anunta un sfarsit de epoca. Criza financiara s-a invitat, spre disperarea multora, in campanie si, chiar daca vor incerca sa minimizeze subiectul, efectele crizei – vizibile in viata de zi cu zi – vor face ca impactul asupra alegerilor sa nu poata fi evitat.

Reducand romanii, in virtutea vulgatei consumeriste, doar la o singura dimensiune, cea de cumparatori, politicienii s-au cam jucat cu focul. Si acum risca sa se arda. Caci, daca puterea de cumparare se va diminua, reactia unei bune parti a populatiei va fi pe masura. Oricum, de la o zi la alta, cresterea economica atat de trambitata devine o insiruire de cifre care par din ce in ce mai lipsite de consistenta.

Cum vor putea raspunde partidele romanesti sfidarii pe care criza o lanseaza tuturor? Prin promovarea maririlor salariale lipsite de fundament economic? Prin demiteri intempestive? Prin improvizatii? Prin populism si extremism? Sau prin proiecte pe termen mediu si lung?

Liberalii, aflati la guvernare, sunt primii care vor fi afectati de criza. Pe de-o parte, pentru ca nu au cum sa dea un raspuns ideologic clar. Pe de alta parte, pentru ca, dintre cele doua teme pe care opinia publica le atribuia liberalilor – cresterea economica si marirea pensiilor -, prima se volatilizeaza sub impactul crizei economice, iar a doua risca sa se relativizeze sub efectul cresterii preturilor. Vechile sabloane neoliberale nu mai au cautare, dar nici o alta perspectiva doctrinara nu a fost dezvoltata in PNL. Sciziunea peledista de acum doi ani nu a produs daune politice importante, dar a lasat un mare gol ideologic. Pe acest vid nu s-a putut construi nici o alternativa ideologica, ceea ce face ca liberalii sa nu poata veni cu alte solutii decat cele prezentate in tandem cu PD acum patru ani.

Nici PD-L nu este in cea mai buna forma doctrinara. Viziunea neoconservatoare presarata cu elemente neoliberale pe care partidul a imbratisat-o in decembrie 2007 nu poate oferi solutii pe termen lung. Dar PD-L are in schimb capacitatea de a se adapta contextului si de a profita de pozitia sa de partid al opozitiei proprezidentiale. Critica sa nu va fi insa una ideologica, ci va fi circumstantiala.

Ca mai peste tot in restul Europei, social-democratia e in recul ideologic. Cu exceptia Spaniei si a Portugaliei, exemple care nu par a fi valorizate de socialistii romani, socialismul european pare sa acuze cea mai grava criza ideologica de la Al Doilea Razboi Mondial incoace. In aceste conditii, cutremurul care zdruncina din temelii capitalismul financiar si economia mondiala risca sa agraveze si mai mult situatia. Desi criza neoliberalismului economic putea oferi ocazia iesirii din impas, atat social-democratia europeana, cat si cea romaneasca par blocate ideologic.

Ajunsi la capatul liniei, nu suntem insa si la destinatie. Dar cum nu exista nici un indiciu care sa ne ajute sa gasim drumul, e foarte posibil sa ne ratacim. Partidele care ar fi avut datoria sa ne indrume nu raspund la apel. Si atunci?

Cotidianul.