Capcanele preselectiei MEGASTAR

Ora 8 dimineata. Dupa 2 ore de mers cu autocarul, de la Botosani pana la Iasi, iata-ne ajunsi, eu, in calitate de candidata, prietena mea si prietenul meu, in calitate de sustinatori, la locul cu pricina. Locul unde va avea loc preselectia pentru descoperirea unui Megastar.

Plini de emotii, dar si de sperante, am pasit peste pragul teatrului in care avea sa aiba loc un concurs de muzica la care nu m-as fi asteptat. In interiorul teatrului, concurentii erau asteptati de catre reprezentanti ai concursului Megastar si postului de televiziune Prima TV.

Dupa ce ni s-a explicat in ce va consta evenimentul, ni s-a inmanat un chestionar de doua pagini. Am fost foarte surprinsa sa remarc la ce fel de intrebari trebuie sa raspunda un candidat la un concurs de muzica.

„Cum credeti ca ar reactiona prietenul dumneavoastra daca ar afla ca l-ati inselat?”, „Descrieti pe scurt actualele tendinte in moda.”, „Completati urmatoarele propozitii: „Noaptea si ziua…”, „Primul lucru la care ma gandesc dimineata…”, ”Mama mea…””, acestea sunt doar cateva dintre intrebarile care m-au uimit si care m-au amuzat, in acelasi timp.

Am fost condusa intr-o sala de asteptare, unde emotiile se simteau in atmosfera. Cand a venit randul meu sa intru pe scena, un alt individ mi-a spus en detail cum trebuie sa ma prezint, odata ajunsa in fata juriului, format din Aura Urziceanu, Razvan Mazilu, Adrian Despot si Virgil Iantu.

Cu inima cat un purice si cu gandul ca ma aflu in fata unor profesionisti care vor observa fiecare posibila greseala, am inceput sa cant. Am cantat doua versuri din melodia lui Edith Piaf, „Milord”, cand sesizez privirea lui Virgil Iantu, atintita pe sanii mei. Nu m-am oprit, insa Iantu m-a intrerupt: „Nu te supara, nu-mi dau seama daca ai sutien pe tine sau nu. Ai?”.

Eram imbracata cu o bluzita de matase semi-transparenta si aveam un sutien de culoarea pielii si, cu toate acestea, intrebarea lui mi s-a parut putin deplasata. Nu eram la un casting pentru modelling, ci la un concurs de muzica cu un renume cat de cat..

Al doilea cantec, strofa din „Ave Maria”, in „varianta” Celine Dion, a decurs bine, prestatia nefiindu-mi intrerupta. Inaintea celui de-al treilea fragment muzical ales de mine, „Tell Him”, tot a lui Celine Dion, Iantu mi-a sugerat sa dansez putin pe melodie. I-am explicat ca piesa este una lenta si ca nu prea am ce sa fac, Aura Urziceanu aprobandu-ma.

Virgil Iantu l-a atentionat pe Razvan Mazilu ca ar putea sa-mi arate cum se poate dansa pe o piesa lenta, dar acesta a fost rezervat, spunand ca ma pot descurca si singura. Am inceput piesa, plina de emotii, dar sperand ca voi putea duce la bun sfarsit fragmentul ales, fara a fi intrerupta.

Nici nu am inceput bine si Iantu, foarte voios si bine dispus, ii propune lui Despot sa vina cu ventilatorul langa mine. Stingherita, intreb, uitandu-ma la Aura Urziceanu, daca m-am inrosit. Nu acesta era motivul pentru care Despot imi vantura parul, ci faptul ca interpretam o melodie lenta de- a lui Celine Dion. Vroiau sa creeze o atmosfera de „Titanic”.

Desi Despot dansa cu ventilatorul in fata mea de zor, am reusit sa termin piesa. Singurul care mi-a dat cat de cat o indicatie referitor la modul in care am cantat a fost Despot. Ceilalti s-au multumit doar sa-mi zambeasca.

Iesita de pe scena, am fost chemata la un interviu. Nici acolo nu am fost scutita de intrebari ciudate de genul:”Crezi ca prietenul tau va fi gelos pe Virgil Iantu pentru ca te-a intrebat daca porti sutien?” sau „Te-ai simtit bine cand ti-a fluturat Adrian Despot pletele?”.

Obosita si avand un sentiment destul de straniu, m-am intors in Botosani. Rezultatele vor fi cunoscute abia peste doua saptamani.

Am stat si m-am gandit de ce s-a comportat juriul asa cum a facut-o. Poate a reactionat asa pentru a vedea daca se pot concentra concurentii si in situatii neprevazute si putin mai dificile, daca sunt maleabili si daca au taria de a canta in orice conditii. Oricum, celor care se vor mai inscrie la Megastar, le sugerez sa fie spontani si sa se inarmeze cu rabdare si cu foarte mult umor!