Capitalismul cu girofar (de Sorin Ionita)

Din cand in cand, iese la rampa cate un magnat roman si se vaita cat de anticapitalist este publicul nostru, cum nu pricepe el mecanismele profunde ale generarii avutiei sociale si cum ii oprima pe bietii antreprenori, care sunt marginalizati si au de luptat cu un mediu de afaceri dintre cele mai rele in Europa.

S-a pronuntat recent in acest sens Dinu Patriciu, intr-un megainterviu (dar ce nu e „mega” la Patriciu?), insa au mai zis-o si altii inainte. Or avea ei argumente in sensul asta, nu stiu, desi mie mi se pare ca, daca mediul nostru de afaceri e neprimitor, mai curand statul si functionarii lui sunt de vina, nu opinia publica.

Cetateanul neafacerist are de luptat cu aceeasi birocratie kafkiana, fara sa posede aceleasi mijloace pentru a o imblanzi.

De fapt, as indrazni sa spun ca lucrurile stau exact pe dos. In ciuda deceniilor de indoctrinare comunista, vedem ca romanul e in realitate tolerant fata de inechitati si mari averi.

Liderii de opinie si intelectualii umanisti sunt inclinati spre dreapta, ceea ce nu se intampla in alte parti, dand mai bucurosi citate din Hayek si Adam Smith decat din Karl Marx, dupa cum corect observa cu amaraciune Ion Iliescu.

Partidul lor de suflet e cel liberal (ma rog, era, pana recent, cand actuala conducere a decis sa divorteze de grosul electoratului sau).

Pai, in care alta tara din Vest societatea civila a mai fost in acesti ani atat de entuziast pro-capitalista ca in Romania? Unde in alta parte ONG-urile au lansat ideea reducerii impozitelor si a cotei unice, masuri pro-business din care ele nu castiga nimic, bagandu-le cu forta pe gatul partidelor, si au criticat guvernele pentru privatizare prea lenta?

Asta, in timp ce asociatiile de afaceri au fost absente din peisaj, asa cum sunt mereu cand se adopta Codul Muncii si alte legi socialiste, fiind ele compuse din domni cam prafuiti care aduc mai mult a sindicalisti.

Daca dlui Patriciu sau altor antreprenori li se pare ca ONG-istii romani sunt ostili pietei, sa faca o vizita in Franta sau Germania (de exemplu, zilele astea, la Heiligendamm), unde cei de felul lor platesc impozit 60a, nu 16a ca la noi.

Sa vada acolo studentime maoista, al carei erou in viata este Fidel Castro, sau activisti care ii pandesc la usa ca sa le dea cu omleta in freza, in zambetele complice ale majoritatii. Alea tari de stanga, nu Romania.

Exista desigur un motiv real al nefericirii dlui Patriciu, doar ca problema nu e in opinia publica sau societatea civila, ci in modul gresit in care inteleg oameni ca el capitalismul.

Pentru noi, cei multi si prosti, in buna traditie a liberalismului clasic, capitalismul democratic este acel regim bazat pe proprietate privata unde oamenii sunt toti egali in fata legii, de la vladica la opinca. Pentru Patriciu, Tiriac etc., dimpotriva, astea sunt populisme ieftine.

Ei iti justifica la o icra cum peste tot in lume legea se aplica dupa numarul de zerouri in cont, marii magnati stau fara jena in case luate pe nimica de la RAAPPS, iar statul le sustine subtil de la buget diversele incercari plombate politic de a construi micro-imperii comerciale in Balcani.

Totul pe temei ca o parte din subventie se intoarce inapoi sub forma de impozit (totdeauna, doar o parte). Acest hibrid de tranzitie – capitalismul de stat cu girofar – este ceea ce irita, de fapt, opinia publica, nu mentalitatea intreprinzatoare ca atare, cum ii place sa se alinte dlui Patriciu.

De fapt, a confunda liberalismul cu un socialism pe dos – un soi de guvern pro-business care ia de la multi si da celor putini, ca sa aiba tara niste firme cat mai babane – nu e o noutate. Cam asta facea PNL si inainte de razboi, o perioada mult laudata, dar putin inteleasa.

Iata ca partidul reinnoada traditia Bratienilor; macar sa ajunga ei sa construiasca si case ca aceia, nu kitsch-urile penibile de azi. Atata doar, ca nici vorba nu e aici de competitie corecta si reguli egale pentru toti, adica esenta liberalismului. Nu-l blamez pe dl Patriciu ca pierde asemenea nuante.

Luat cu treaba, pesemne ca avut vreme sa citeasca pana la capat cartulia despre capitalism aparuta acum vreo zece ani cu numele sau pe coperta, cand inca mai poza in intelectual – o lucrare acuzata de plagiat dupa o brosura de popularizare a unui cunoscut think tank canadian, compilata se vede de niste studenti angajati s-o scrie la mana a doua.

Altfel, cum ar putea un apostol al liberalismului sa incalce cu buna-stiinta dreptul de proprietate intelectuala? Problema e, cu asa reprezentanti, capitalismului romanesc nu-i mai trebuie multi dusmani.

EvZ