​Cat de obligatorie e in realitate vaccinarea din proiectul legii vaccinarii. Ce fac alte tari europene in comparatie cu Romania

Astăzi vom auzi din nou multe despre vaccinare: la Ministerul Sănătății are loc o dezbatere publică cu peste 150 de participanți și zeci de vorbitori înscriși. Interesul în jurul acestui proiect este imens și pe bună dreptate. Din păcate, dând dovadă de o stângăcie șocantă, ministrul Sănătății a decis declanșarea acestei dezbateri în plină criză de vaccin anti-rujeolă, adică exact epidemia care bântuie azi România. Practic, vom discuta despre obligațiile părinților și ale medicilor și sancțiunile consecutive într-o perioadă în care chiar autoritățile nu sunt capabile să-și îndeplinească obligațiile. Dacă pentru părinți și medici sunt prevăzute câteva sancțiuni, incapacitatea, indolența sau lenea autorităților nu sunt penalizate în niciun fel. Aceasta este și una din marile scăderi ale proiectului de lege.

Varianta proiectului ajuns în ianuarie 2017 pe masa actualului ministru al Sănătății, Florian Bodog, conținea un capitol întreg (capitolul 6) în care erau prevăzute sancțiuni pentru părinți și medici, dar și pentru toată grămada de instituții și comiții însărcinate cu supravegherea aplicării legii (amenzi, etc). În proiectul aflat astăzi pe site-ul Ministerului Sănătății acest capitol a fost eliminat integral. Au rămas doar sancțiunile pentru părinți: posibila dare în judecată pentru “rele tratamente”, situație în care sancțiunile vor depinde oricum de decizia instanței judecătorești, prilej pentru procese răsunătoare și un nou megafon oferit anti-vaxerilor. Și interdicția înscrierii la școală, care nu este tocmai o interdicție dată fiind formularea vagă din proiectul de lege.

Și aici tonul proiectului a fost mult îmblânzit față de variantele lui anterioare, circulate în perioada guvernelor precedente. Dacă atunci se preciza clar că înscrierea la școală/grădiniță “se face numai după prezentarea documentelor care atestă efectuarea vaccinărilor obligatorii“, astăzi condiționalitatea a fost diluată în “la înscriere […] se solicită prezentarea documentelor”. Această formulare – “se solicită” – prin neclaritatea ei va muta o bună parte din chestiune tot în instanță: bucuria avocaților și a nebunilor. Și dacă după ce un an întreg copilul nevaccinat a mers bine-merci la școală (proiectul de lege permite asta) părintele tot nu-l vaccinează? Ce se întâmplă? Ne întoarcem la acuza de rele tratamente, deci din nou în instanță. Interesant că undeva în proiectul de lege a fost uitat nemodificat un articol care face referire la forma inițială a legii, în care fără adeverința de vaccinare nu te puteai înscrie la școală.

Eliminarea totală a capitolului de sancțiuni va da naștere unor situații abracadabrante. Înainte, dacă părintele ar fi refuzat să semneze în scris că nu vrea să-și vaccineze copilul, ar fi fost amendat. Conform actualului proiect, dacă părintele nu vrea vaccinare și, în același timp, va refuza să semneze hârtia prin care admite că își asumă responsabilitatea refuzului, nu va păți nimic. Însă conform proiectului de lege, dacă nu există o hârtie de refuz semnată, se consideră automat și legal că părintele acceptă vaccinarea (“acordul prezumat” din lege). Este portița de scăpare ideală pentru anti-vaxeri care, fără să-și dea seama, critică vocal un proiect care în fapt le oferă destule căi de scăpare. Cum spuneam: bucuria nebunilor și a avocaților.

Suntem așadar în fața unui proiect care prevede clar că vaccinurile sunt obligatorii, dar nu conține niciun fel de sancțiuni pentru autoritățile care nu asigură condițiile necesare (disponibilitatea vaccinurilor, de exemplu), iar pe părinții care vor refuza vaccinarea îi va trimite în sălile de judecată.

Printre punctele esențiale menținute în proiect: dreptul școlilor de a-i trimite acasă pe copiii nevaccinați atunci când izbucnesc epidemii, măsură de sănătate publică foarte corectă. Și sancționarea medicilor „care transmit informații incorecte sau nedovedite științific”: aici au apărut câteva voci care au argumentat că medicina este o știință care avansează chiar prin contestarea doctrinei științifice a zilei și, prin urmare, această prevedere este o formă de abuz și blocare a avansului științelor medicale. Argumentul este integral fals: proiectul de lege sancționează furnizarea către public de teorii conspiraționiste; studiile științifice care apar în reviste de specialitate sunt cele prin care se confirmă/infirmă, în funcție de dovezile aduse, ceea ce știm despre o anumită boală. Abia după ce aceste studii sunt replicate și de alți cercetători ele sunt comunicate medicilor care, abia atunci, încep “transmiterea” informațiilor pacienților.

Dacă și dezbaterea de joi va fi deturnată de anti-vacciniștii prezenți, cum s-a întâmplat până acum, vom fi în fața unui nou eșec. Un eșec însă periculos pentru că va oferi un megafon puternic teoriilor conspiraționiste. Dacă dezbaterea se va concentra pe discutarea obligativității vaccinării, atunci ea poate fi utilă, mai ales că proiectul de lege este perfectibil și în alte puncte, nu doar în cele prezentate mai sus. O altă eliminare de neînțeles este cea a oferirii de stimulente părinților din zone defavorizate care-și vaccinează copiii. Acordarea de vouchere/tichete cadou, care apărea în proiectul de lege inițial, pentru a stimula vaccinarea în zonele sociale sărace are o eficiență dovedită (vezi un amplu studiu publicat aici).

Există și alte intervenții pozitive prin care s-a dovedit că poate fi crescută rata vaccinării. Transmiterea periodică de mesaje (prin sms sau email) de reamintire părintelui că trebuie să-și vaccineze copilul a crescut vaccinarea cu 13% în comunitatea unde a fost aplicată. Vizite făcute de studenții la medicină sau medici la domiciliul familiilor care ezită să-și vaccineze copiii au la rându-le o eficiență dovedită în a crește rata vaccinării. Asta desigur dacă vaccinurile sunt disponibile, ceea ce în România încă nu se întâmplă.

Acuzele de „nazism medical“ aduse acestui proiect de lege sunt niște inepții. Din acest punct de vedere, există în Europa alte 15 țări cu legi ale vaccinării mai “naziste” decât proiectul românesc care are sancțiuni, în comparație cu cele din Franța sau Italia de pildă, chiar blânde. Ce diferă între aceste 15 țări este numărul de vaccinuri obligatorii: plecând de la un vaccin obligatoriu în Belgia, la trei în Franța sau patru în Grecia, Italia, Polonia, etc. Care vaccinuri să fie obligatorii și care doar recomandate? Da, acesta este un subiect de dezbatere mai mult decât valid și necesar pentru România, cu profilul său epidemiologic special care s-a modificat destul de semnificativ în ultimele decenii. Din păcate, și risc această sinceritate prea directă, România nu este coaptă pentru o astfel de dezbatere: prea mult populism, prea mult neprofesionalism și prea multă isterie au înconjurat și înconjoară încă subiectul vaccinării.

Ar trebui să avem de ales între modelul francez, cu vaccinare obligatorie și sancțiuni dure, sau modelul scandinav, unde vaccinarea nu este obligatorie dar campaniile de comunicare despre beneficiile vaccinării sunt puternice și deștept croite. Actualul ministru al Sănătății pare să nu fi ales deocamdată niciuna dintre variante. Proiectul propus este un soi de șpriț al vaccinării, nu e nici bâtă, nu e nici morcov. Sigur e că dacă acest proiect va deveni în Parlament lege fără să sufere modificări cel puțin în punctele amintite mai sus, el va oferi multă treabă avocaților.

Mai jos, câteva studii care dovedesc științific contrariul teoriilor conspiraționiste. Pe www.desprevaccin.ro puteți afla mai multe despre programul de vaccinare din România.

• Îngrijorarea că “se fac prea multe vaccinuri prea repede” este nejustificată după cum demonstrează un studiu științific recent care a observat peste 1000 de copii

• Îngrijorarea că vaccinul anti-rujeolă (ROR) este dăunător este nejustificată după cum demonstrează numeroase studii științifice, cele mai masive observând 535544 copii și 537303 copii născuți de-a lungul unui deceniu

• Îngrijorarea că thimerosalul din anumite vaccinuri ar cauza autism este nejustificată după cum demonstrează mai multe studii științifice, cel mai masiv observând 467000 de copii născuți între 1990 și 1996