Cătălin Tolontan: A murit Mircea Lucescu, copilul care n-a vrut să mai sufere de foame
A murit Mircea Lucescu, copilul care n-a vrut să mai sufere de foame.
- Odată cu dispariția la 80 de ani a legendarului fotbalist și antrenor, generații diferite ale publicului îl onorează pe Mircea Lucescu ca pe unul de „al lor”.
- Poate fi un semn că viața lui Lucescu s-a încheiat, însă nu s-a epuizat.
Se spune că nu e atât de important cum mori, e important cum trăiești. Personaj global, Mircea Lucescu a trăit într-o țară universală a competenței și a speranței că se poate. Așa cum spunea cândva scriitoarea indiană Arundhati Roy: ”Nu am niciun teritoriu. Mă declar o republică mobilă, independentă”. Mircea Lucescu și republica sa mobilă.
Un copil din cartierul Apărătorii Patriei
Suntem liberi să alegem ce vrem din peisajul maiestuos al vieții care s-a încheiat, dar nu s-a epuizat. În spațiul intern al fiecăruia, vom păstra cuvinte, gesturi și vibrații observate la Lucescu. Ce facem cu ele, este alegerea noastră.
Libertate de a opta pentru speranță e darul său de despărțire. Cel mai mare pisălog din istorie, adversarul neobosit al lui ”Merge și așa”, Lucescu va fi evocat mereu, în limbi care abia știu unele de altele, ca sinonim al excelenței.
Hotărât să nu mai sufere de foame, ca atunci când abia se ridica în Apărătorii Patriei, a practicat singura performanță la care avem acces: cea imperfectă, omenească. A devenit nu un model abstract, ci un exemplu pe deplin posibil. Milioane de tineri români, când vor dori să navigheze cu degetul pe ecran, în căutarea unui nume ce-i poate inspira, vor descoperi pașii acestui copil: Mircea Lucescu.