Cateva observatii despre campania electorala: teme, oameni, tinte false

Iohannis transformat intr-o masinarie de vorbit, Dragnea intr-o atitudine non-combat aproape perfecta, Ciolos transformat in solutie de ultima instanta, o conducere de tip familial la PNL, dar si o galerie de penali mai vocali ca in 2012. Cam acestia sint actorii publici ai momentului. Ce strategii foloseste fiecare ca sa-si maximizeze sansele in alegeri?

Iohannis, marele vorbaret

Campania electorala a reusit sa-l scoata pe presedintele Iohannis din amorteala inceputului de mandat si sa-l transforme intr-un personaj care reuseste sa faca agenda publica la fiecare iesire. Si sint tot mai dese iesirile lui, uneori si trei pe zi. Explicatiile sint simple, cred.

In primul rind, a inceput sa invete meseria de presedinte. S-a calificat la locul de munca, cam greu, si acum stie ce instrumente are la indemina si pe ce butoane poate sa apese pentru efectul maxim.

In al doilea rind, a ajuns la o pace relativa cu citeva institutii media care, inainte de alegeri, l-au calcat in picioare. E relevant episodul participarii la un eveniment organizat de doua vedete ale Antenei 3, o televiziune cu care a incheiat un armistitiu vizibil.

In ultimul rind, intelege miza personala uriasa din alegerile parlamentare. Daca PNL nu va participa la guvernare, Iohannis isi poate lua adio de la sustinerea liberalilor pentru al doilea mandat. PNL se va descotorosi de el daca nu le va asigura accesul la butoanele guvernarii. Mai mult: cu un guvern PSD si o majoritate solida PSD poate lua in calcul chiar si o suspendare. E, deci, esential pentru el sa gaseasca o majoritate in jurul PNL – de aici si pressingul la reticentul Dacian Ciolos sa accepte sprijinul PNL pentru un nou mandat de premier.

Ciolos, Salvatore della Patria *

Dacian Ciolos a trebuit sa faca un balet neplacut intre mai multe forte puternice: promisiunea ca nu va candida, dorinta lui Klaus Iohannis de a-l vedea din nou premier, dorinta PNL de a-l avea cumva alaturi de partid – dar fara prea mult amestec in trebile interne, necesitatea ca USR sa se foloseasca de imaginea sa pentru un rezultat bun, propriile calcule electorale.

A iesit o solutie de compromis care forteaza putin democratia si mentine o anumita ambiguitate asupra intentiilor sale, dar cred ca e solutia optimala.

Criticat initial de liberali, Ciolos a sfirsit prin a deveni solutia cea mai la indemina pentru un partid sfisiat pe doua axe: reformisti vs. antireformisti si PDL-isti vs. vechii liberali. A acceptat cu jumatate de gura solutia brokerata de Iohannis, dar si-a pus o parte din dividendele de imagine si in cosul USR. Calculul e simplu: ca sa poata face majoritate, PNL are nevoie de un USR cit mai puternic, dar si cit mai digerabil pentru ambele publicuri.

PSD. Ciocu’ mic, mers pe sub radar si incercare de atragere a publicului de centru-dreapta

Liviu Dragnea incearca aceeasi strategie ca la locale: cit mai putin scandal, cit mai putina iritare a publicului anti-PSD, ca sa nu riste o participare masiva la vot. Pentru PSD, participarea mare inseamna un procentaj mai mic.

Mai mult: PSD incearca acum sa curteze categorii de public inaccesibile pina acum. Tendinta a fost inceputa de Victor Ponta, sub influenta doctrinei lui Tony Blair. Dragnea o continua constant, iar proiectul legii de eliminare a 102 taxe e o excelenta ilustrare. Dragnea stie ca, printr-o organizare impecabila, are asigurate voturile electoratului conservator, care se teme de reforme, si vrea sa mearga acum spre clasa de mijloc.

In acelasi timp, nu ignora deloc si bazinul nationalist. Chiar daca nu a initiat dezbaterile din jurul temelor emotionale precum unirea cu Moldova, familia traditionala vs. casatoriile gay, sorosistii, PSD incearca sa se catere pe valurile de emotie publica.

Si inca un lucru important: PSD incearca sa diminueze la maximum impactul discursului justitar, anti-coruptie. Dragnea a incercat sa scoata de pe liste cit mai multi penali, dar filtrul sau e unul imposibil de aplicat perfect intr-un partid devorat de coruptie. Au ramas pe liste Victor Ponta, Lia Olguta Vasilescu, Ecaterina Andronescu, Iulian Iancu, precum si el insusi, deja condamnat la inchisoare cu suspendare. Pentru a minimiza posibilitatea unui vot puternic emotional impotriva coruptilor din PSD, cred ca Liviu Dragnea va incerca sa puna pe agenda publica tot mai multe teme colaterale.

PNL. Partidul paradoxurilor

PNL, am spus-o mai sus, e in chinurile consolidarii interne. Supus unei presiuni majore pentru reforma din partea lui Iohannis, a lui Ciolos (conditie pentru alianta), a societatii civile si a unei parti din partid, PNL are dificultati sa se schimbe. Trebuie remarcate insa doua fapte: Vasile Blaga a fost unul dintre putinii lideri care au demisionat imediat ce a inceput urmarirea penala impotriva sa, iar listele au fost curatate masiv (cel putin din ce nume stim pina acum) de penali. E mare lucru si trebuie salutat.

Pe de alta parte, trebuie remarcat un alt fenomen: influenta tot mai mare a lui Lucian Isar, sotul Alinei Gorghiu, asupra unor decizii la virf. Aducerea lui Florin Citu pe liste, contributia la programul de guvernare (dupa cum chiar Isar a explicat ieri la Antena 3), unele proiecte populiste promovate de PNL – toate au de-a face cu agenda personala a lui Isar. Isar e un personaj controversat, cu o agenda indoielnica, plin de resentimente fata de BNR – pe care o ataca cu si fara motive, fara sa-i pese de faptul ca ajuta la subrezirea unei institutii-cheie a statului roman. Nu imi dau seama cum a ajuns la aceasta influenta si ma tem ca tripleta Isar – Daniel Zamfir – Florin Citu, ajutat din umbra de Gheorghe Piperea va fi la originea unor initiative si mai nastrusnice decit ce am vazut deja.

Si PNL rivneste la electorat din afara bazinului sau traditional. Asa se explica legile populiste promovate (darea in plata, conversia creditelor), asa se pot explica si derapajul cu Marian Munteanu de la alegerile locale, atacuri la banci, multinationale, BNR (pictata ca filiala din Romania a Occidentului rau).

Exista discutii despre leadership-ul PNL dupa alegeri. Cred ca o schimbare este esentiala, indiferent daca partidul ajunge la guvernare sau in Opozitie. Solutiile sint doua: fie Ciolos (daca devine premier are nevoie sa controleze si partidul), fie un personaj puternic din partid, cel mai probabil un primar puternic si respectat atit de PNL-isti, cit si de PDL-isti.

USR. Chinurile facerii

USR pare impins de la spate de o mina vrajita spre un scor peste asteptari. USR beneficiaza de un tratament special extrem de favorabil la Antena 3 (aproape nu e zi fara un lider USR in prime-time), fondurile si semnaturile se string destul de rapid, iar oameni de foarte buna calitate profesionala vin intr-un ritm impresionant pe listele partidului lui Nicusor Dan. Sau al lui Clotilde Armand? Sau al tehnocratilor (Cristian Ghinea, Manuel Costescu etc) veniti din Guvern?

Nu stim inca cine e liderul real al partidului, probabil ca el se va naste dupa alegeri. Nicusor Dan nu cred ca are capacitatea reala de a gestiona o asemenea constructie, prevad ca fostii membri ai guvernului au insa capacitatea asta. Tot dupa alegeri vom vedea, probabil, o lupta in interiorul partidului intre liderii de dreapta si cei de stinga (gen Mihai Gotiu, reprezentantul unui curent de gandire socialist extrem de puternic intr-un Cluj care merita o atentie speciala).

ALDE: partidul – tubulatura

ALDE a ales o nisa de electorat care s-ar putea sa fie mai mare decit am vrea sa credem: resentimentarii si cei care se tem ca o justitie puternica (antreprenori dedulciti la contracte oneroase cu statul, directori de prin administratia locala si centrala care au calcat strimb si acum tremura de frica trecutului etc).

Lista de candidati a partidului seamana, pe alocuri, cu apelul de dimineata din arestul Politiei. Au fost inghesuiti de-a valma Andrei Volosevici, Dian Popescu, Gigi Chiru, Mircea Molot, Ion Ariton, Aristotel Cancescu, Cristian David, Ovidiu Silaghi, Tudor Pendiuc, Daniel Chitoiu si Varujan Vosganian.

Tema parazitara: lupta anti-anticoruptie

In paralel cu mesajele partidelor, agenda e parazitata si de o tema care nu mai e asumata explicit de un partid anume: lupta impotriva justitiei si mai ales impotriva lui Kovesi. E o tema mosita de citiva penali celebri, la care s-au raliat punctual televiziuni si site-uri detinute de penali, dar si factiuni mai mari sau mai mici din unele partide. Tema e extrem de bine reprezentata in spatiul public, iar miza ei e mare si pentru PSD, chiar daca Dragnea nu vrea sa se asocieze cu ea: daca lupta anticoruptie si Kovesi sint decredibilizate, atunci coalitia PNL-USR-Iohannis-Ciolos nu prea o mai poate folosi cu mare succes in campanie.

* Salvatore della Patria e o formulare imprumutata din fotbal. La Campionatul Mondial din 1990, Toto Schillaci, un fotbalist vazut initial drept outsider, a devenit eroul improbabil al unei Italii aflate in pana de inspiratie