Ce-a făcut cu medicina taica Pavel din Aegina

Într-o perioadă ca Evul Mediu Întunecat în care nu știai cine sau ce va reuși să te lichideze primul, respectiv ciuma, lepra, tifosul, gripa sau medicul de familie, un individ de pe o obscură insulă grecească a hotărât să se ia de gât cu sistemul.

Omul nu doar că a refuzat să moară de bătrânețe sau de bolile asociate cu ea (vorbim despre Evul Mediu Întunecat, deci bătrânețea începea lejer pe la 25-30 de ani), ba nici nu i-a lăsat pe alții să urmeze cursul firesc al vieții de efemeridă din vremea respectivă.

Omul a scris o enciclopedie medicală în vreo șapte volume (Epitomoe Medicoe Libri Septem) cu tot ce învățase și cu tot ce descoperise

Despre Pavel din Eghina (sau Aegina), că așa îl chema pe individul cu pricina, am putea spune că a avut ghinionul să se nască într-una dintre cele mai negre perioade ale istoriei omenirii, așa de neagră că nici nu știm de fapt când a trăit el. Dacă e să ne luăm după cronicarii arabi care nu doar că i-au preluat cunoștințele, ba l-au mai și considerat un fel de mentor și tătic al medicinei, el ar fi trăit prin secolul al VII-lea d.Hr. Dar nu e 100% sigur. Tot ce știm despre el este că s-ar fi născut pe insula Eghina, aflată la vreo 16 mile nautice de Pireu, că ar fi studiat prin Alexandria, apoi ar fi umblat de colo-colo practicând medicina.

Și nu doar că a practicat-o, ba a mai și scris o enciclopedie medicală în vreo șapte volume (Epitomoe Medicoe Libri Septem) cu tot ce învățase și cu tot ce descoperise el. De fapt, cam asta e tot ce știm despre Paulus Aegineta, dacă e să îi dăm și numele în latină. Ah, în caz că nu v-am spus până acum, omul era bizantin. Tot v-am promis acum vreo două săptămâni că o să promovăm ocazional și mari gânditori bizantini. Iaca încă unul!

Acum, ca să aveți o idee cât mai clară despre ce vorbim azi, vom spune că, odată cu dispariția Imperiului Roman de Apus, cele mai multe dintre cunoștințele anticilor au fost duse și s-au păstrat prin Bizanț. Unele dintre astea au fost cele legate de medicină. Practic, bizantinii au fost continuatorii medicinei antice, ei i-au influențat inclusiv pe arabi în epoca lor de aur, nu invers, iar scrierile bizantinilor au rămas literă de lege în știința de profil pentru vreo 1.000 de ani. Când a venit și rândul Constantinopolului să pice, tratatele de medicină, alături de multe altele, au ajuns înapoi în Occident, și uite așa a primit Renașterea un șut în spate jos, de a schimbat fața lumii. Ca să știți!

Indienii inventau proceduri de rinoplastie folosite și azi, asta acum aproape 2.700 de ani

Ei bine, despre Pavel din Eghina s-au spus multe prostii. Unii au zis că ar fi fost ultimul mare medic bizantin. Fals! Nu a fost el, ci Ioan Actuarius, care a trăit la minim 700 de ani după el. Alții au zis că el ar fi dat numele cancerului. Iarăși fals! Medicul roman Galenus a făcut-o cu aproape trei secole înaintea lui Pavel, deși amândoi au abordat tema. S-a mai zis despre el și că ar fi părintele chirurgiei plastice. Sincer, dacă stai să te gândești că egiptenii făceau din astea acum vreo 5.000 de ani, că indienii inventau proceduri de rinoplastie folosite și azi, asta acum aproape 2.700 de ani, eu zic să nu ne agităm prea tare cu astfel de afirmații.

Să rămânem, mai bine, la ce a făcut omul concret, respectiv ce a scris el în enciclopedia lui care a fost manual de căpătâi în medicină pentru vreo 800 de ani! Numai dacă am spune că Pavel al nostru spăla rănile bolnavilor cu apă fiartă în prealabil, și l-am catapulta direct la avansul științific din secolul al XIX-lea. Să mai zici și că inventase un anestezic pe bază de mandragoră, iederă și frunze de dud, ca să nu mai fie nevoit să își fugărească pacienții care săreau de pe masa de operație când îți era lumea mai dragă, și l-ai trimis iar la mii de ani lumină de tot ce se făcea la vremea aia. Dar noi nu despre astea vom vorbi, că ar fi prea simplu.

Pavel a fost un chirurg și jumătate, iar dacă te uiți la ce știa el să facă, te ia cu amețeală

Dacă îi dădeai un bisturiu, era în stare să te tranșeze din cap până în picioare, să te asambleze la loc și să arăți mai frumos ca înainte. Omul descrie intervenții chirurgicale de la scoaterea amigdalelor și până la cele de cataractă. Operații pe ganglionii limfatici, pe laringe, pe creier, pe coloană, pe tot ce înseamnă cavitatea abdominală, tratarea hemoroizilor, a fistulelor anale, a varicelor, suturări, cauterizări, extirpări, amputări, inclusiv operații chirurgicale de micșorare a sânilor, ăsta le făcea pe toate.

A fost primul autor care a descris în detaliu o traheotomie. A identificat trei tipuri de hernie și a lăsat scris cum să le operezi pe toate, nu de alta dar ca să și scape pacientul. A mai descris și ganglionii limfatici cervicali și cum să intervii chirurgical în cazul infectării lor. A fost primul care a descris o fractură de rotulă și cum să o tratezi. A scris în premieră despre ginecomastie și despre intervenția chirurgicală necesară. Și cu astea n-am pomenit nici pe sfert din ce știa taica Pavel. Nici nu are rost să mai continuăm lista, că nu mai terminăm nici poimarți! Practic, zici că frunzărești un manual de medicină modernă atunci când vezi ce era ăsta în stare, nu că te uiți pe un tratat scris în plin Ev Mediu Întunecat.

La partea de obstetrică/ginecologie era așa de priceput, că arabii l-au numit Al Qawabilli (Obstetricianul ar fi un termen modern cât mai apropiat de înțelesul original). Nici nu mai comentăm. Dacă populația Imperiul bizantin a cunoscut un boom în perioada aia a secolului al VII-lea, să știți de la noi că Pavel a fost cauza. Omul chiar a fost un geniu. Unul din ăia pe care îi tot scoatem noi de la naftalină ca să vi-i arătăm periodic.

La final, putem spunem că omul a făcut tot ce i-a stat în putere ca să nu treacă prin istorie ca un simplu biped. A luat din învățații antici tot ce se putea lua. Când nu a mai avut ce lua, a învățat din propria experiență. Apoi a scris totul, ca să nu piardă posteritatea atâta amar de cunoștințe. Nu știm clar când a luat drumul drepților, dar am putea verifica perioadele de declin a populației din Bizanț. Unde se vede vreo oscilație din aia negativă, nedublată de războaie, cam pe acolo ar trebui să fie.

Bibliografie:

Papapostolou D., Karandreas A., Mavrommatis E., Laios K.,Troupis T., 2020, Paul of Aegina (ca 625-690 AD): Operating on All, from Lymph Nodes in the Head and Neck to Visceral Organs in the Abdomen, Cureus, 12(3): e7287

Gurunluoglu R., Gurunluoglu A., 2003, Paul of Aegina: Landmark in Surgical Progress, World Journal of Surgery, vol. 27(1), p. 18–25.

Gurunluoglu R., Gurunluoglu A., 2001, Paulus Aegineta, a seventh century encyclopedist and surgeon: his role in the history of plastic surgery, Plastic and Reconstructive Surgery, vol. 108(7), p. 2072–2079