Erorile lui Ilie Bolojan

„României îi trebuie o majoritate stabilă, care să asigure stabilitate și să înceapă un proces de reclădire a siguranței naționale, bazat nu pe iluzii, ci pe realism, pe patriotism”, spune Alina Mungiu-Pippidi, într-un articol de opinie scris pentru cititorii HotNews. Profesoară de științe politice, Pippidi s-a plasat mereu în câmpul de gândire al dreptei, dar îndeamnă la soluții realiste. 

• „Bolojan merită mulțumiri pentru ce și cât a făcut în condiții grele și asigurarea că acesta nu e sfârșitul. România nu are oameni politici și administratori de calitate, deci timpul lui se va întoarce”.
• „Dar ideea că un guvern minoritar va putea face mai mult ca unul majoritar, chiar unul cu un program mai puțin ambițios, e absurdă. Majoritatea parlamentară e ceea ce contează”.
• „Să nu uităm că tăierea pensiilor speciale la magistrați a fost posibilă pentru că, până la urmă, PSD a colaborat”. 

Împăratul roman Caligula a vrut să invadeze Britania – Anglia de azi – pentru a desăvârși cucerirea cu totul superficială a lui Iulius Cezar. În vederea acestui scop, a colectat impozite, a strâns legiuni și a construit o mare tabără la marginea mării, cu un podium de pe care să se adreseze soldaților. 

Ce fac partidele din România pe vreme de război

Când a venit ora, se spune că le-a ținut un discurs înflăcărat în care i-a felicitat pentru victorie și i-a îndemnat să culeagă roadele ei.

Soldaților nu le-a mai rămas decât să adune scoici de printre dune. Triumful s-a ținut ca la o victorie, dar trupele nu au mai debarcat. 

Au făcut-o doar după moartea lui Caligula, sub succesorul său, împăratul Claudiu, ani mai târziu.

Trăim timpuri similare. Cei cărora le-am încredințat apărarea noastră sunt ocupați cu invadarea Britaniei.

Partidele din România au declarat deja că nu mai sunt interesați de apărarea noastră și, la drept vorbind, că nici nu cred în conflictul care ni se pare nouă că ne amenință. 

Trump și Rusia

Așa cum am încercat să arăt în cartea mea Război sau pace, președintele Trump vede Rusia ca pe un partener comercial care a luat-o razna pentru că nu a fost respectat la timp și s-au încălcat rezultatele unor negocieri.

El crede despre Rusia că totul e rezolvabil dacă se găsește terenul just de mediere al unor interese cu totul raționale. În drumul lui stă doar Ucraina, care apără niște frontiere între care trăiesc mai ales oameni care au rusa ca limbă maternă.

Ce fel de guvernare îi trebuie României ca să reziste unor asemenea timpuri? Cred că e clar pentru noi toți că nu o coaliție care să se confrunte permanent și public, dar nici un guvern minoritar. 

României îi trebuie o majoritate stabilă, care să asigure stabilitate și să înceapă un proces de reclădire a siguranței naționale, bazat nu pe iluzii, ci pe realism, pe patriotism, pe baze mai solide decât ce avem acum – o fabrică de iluzii de vândut OCDE ca să ne ia înăuntru.

Pe cine a numit la apărare Bolojan

Ilie Bolojan e un om onorabil. Dar, deși știe că în ultimii zece ani de guvernare liberală și pesedistă achizițiile preferențiale s-au dublat, de au ajuns din nou majoritatea, nu face nimic să schimbe acest lucru. 

Dimpotrivă, achiziționează arme prin SAFE, prin care generații viitoare sunt îndatorate fără ca să li se ceară acordul, în timp ce luptă cu deficitul bugetar. 

Așa cum generațiile actuale nu aud de la președinte sau guvern – sau de la o opoziție oportunistă – adevărul, și anume că viitorul este al armatei obligatorii.

Așa stau lucrurile în economia pretențioasă a conflictului din care am vrut să fim parte, pentru că ne-am declinat demult orice urmă de neutralitate. Suntem angajați. 

Contribuția acestui guvern a fost de a numi miniștri ai apărării nuli, oameni pentru care niciun soldat și niciun civil nu și-ar da viața dacă ar fi chemați, cum au fost chemați ucrainenii – și pe bună dreptate.

E PSD mai bun?

Ar fi vreun pesedist mai bun ca domnul Bolojan? Evident, nu, deși au atâția colonei SRI! Ca să citez din exprimările doamnei Vasilescu Manda, trebuie sânge în instalație, dar nu pentru ce crede ea.

Pentru ca să construiești un sector de apărare performant, în care să ai încredere că nu trimiți un elicopter după un avion cu probleme și cad amândouă. 

Pentru ca să explici tinerilor că România poate avea nevoie de ei, ca și în Croația sau în Suedia, unde deja funcționează scheme de recrutare, pe moment voluntare, dar care vor deveni, în caz de conflict, obligatorii. PSD nu a făcut nimic să explice nimănui situația în care e țara. Și e la fel de partizan ca Bolojan. 

Un guvern de coaliție nu se face numind vicepremieri cu reforme despre care partenerii nu știu sau pe doamna Dogioiu, reputată anti-PSD, purtător de cuvânt, decât dacă vrei să îl dai de pământ. Dacă ar veni domnul Grindeanu premier, presimt că am avea-o pe doamna Zamfir sau, mai rău, pe Victor Ciutacu. 

Guvernul bun e cel care oferă țării o populație mai pregătită

Nu există, la partidele mari, înțelegerea faptului că o coaliție are nevoie de un șef de guvern, ca și de un responsabil cu comunicarea, care să fie neutri, responsabili doar cu păstrarea încrederii publicului, niște oameni care să se consulte permanent cu partenerii.

Problema dacă să îl păstrăm sau nu pe domnul Bolojan e, ca atare, falsă, iar președintele Nicușor Dan a înțeles foarte bine. 

României îi trebuie o majoritate largă, proeuropeană și realistă. Urgențele sunt stabilitatea și securitatea, și pentru asta ne trebuie o majoritate solidă în Parlament, achiziții performante și o populație mai pregătită. 

Dacă lumea nu e convinsă de justețea cauzei noastre, dacă nici un român nu e pregătit să apere țara, nu mai cumpărați nici arme și ajutați-l pe Trump să facă pace cu Rusia. Ajunge cu luptatul pe la televizor! 

La fel, austeritatea e bună când e făcută just – să lași peste jumătate din contractele publice date pe preferințe, dar să tai de la gravide, e absurd. 

Tăierea pensiilor speciale la magistrați a fost posibilă că, până la urmă, PSD a colaborat. Această colaborare e esențială și pe viitor, cum e și cea cu părți din AUR care pot fi convinse să treacă în tabăra proeuropeană – că până acum cei de la AUR nu sunt patrioți decât cu gura. 

Măcar să punem în fruntea apărării și serviciilor niște profesioniști

Crizele în care lumea se reașează nu sunt cele în care România o să reușească mari reforme care nu i-au ieșit în timpuri mai bune, că prea multă lume se opune. 

Măcar să avem publicul de partea Europei, măcar să punem în fruntea apărării și serviciilor niște profesioniști și să încetăm cu amestecul serviciilor secrete în afaceri și politică, când au atâtea de făcut!

Sfatul meu, ca atare, e să stabilizați cu orice preț o majoritate proeuropeană și să adaptați programul ei pentru o lume în care nu ne mai putem baza pe iluzii. 

Țara are potențial – toți adolescenții din diaspora precară, care strigau la alegeri că vor Revoluție, nu au viitor în țările unde trăiesc. Armata profesionistă poate fi o soluție pentru ei. 

Realizările contează

România trebuie resocializată ca o țară a solidarității naționale, iar guvernarea, până la restructurări cantitative, să le facă pe cele calitative – nu a existat vreun mare efort vizibil sub acest guvern, cu Anastasiu, Moșteanu și compania. 

Ideea că un guvern minoritar va putea face mai mult ca unul majoritar, chiar unul cu un program mai puțin ambițios, e absurdă. Majoritatea parlamentară e ceea ce contează.

Bolojan merită mulțumiri pentru ce și cât a făcut în condiții grele și asigurarea că acesta nu e sfârșitul. România nu are oameni politici și administratori de calitate, deci timpul lui se va întoarce. 

Deocamdată însă, a păstra o majoritate și a evita melodrama -moțiuni și alte acte radicale – e esențial, ca și a găsi un stil de coaliție care să păstreze stabilitatea. Că intențiile nu ne duc în rai sau nu ne feresc de iad, doar realizările.