Ce-l separa pe Max de H15 si de Felix (de Dan Tapalaga)

Dumnezeule, unde am ajuns? Sa vedem cum ticalosia agresiva predica pocainta, cum prostia fudula taie si spinzura prin ziare si cum profesionisti exemplari cad in tenebrele propriului lor trecut. Ne zbatem, derutati, in plina anarhie morala.

Ticalosii cistiga din propriile ticalosii. Ei nu se caiesc niciodata, nu pling si nu regreta. Cind o fac, storcind lacrimi de crocodili, pierderile sint infinit mai mici decit profitul.

Ce-l costa, de pilda, pe Rosca Stanescu sa-si mai puna o data cenusa in cap? Ce pierde daca se autoflageleaza in direct la televizor lovindu-se in teasta cu propriul sau dosar de colaborator al Securitatii? Praful de pe toba. Ce cistiga insa cind marturiseste aparent spasit ca „ii slujisem ca un timpit, ca un ticalos“?

In primul rind, creeaza impresia ca singura sa mare problema este eliberarea de trecut. Fals. Nu dosarul moral al trecutului ii ameninta lui libertatea acum, ci dosarul penal al prezentului. Rosca Stanescu, acuzat oficial de spalare de bani in dosarul Rompetrol, este la un pas de trimiterea in judecata.

Apoi, turnatorul voluntar, zis H15, zis Deleanu, confisca pe nedrept aura de martir al marturisirii, pozind in eroul luptei antisecuriste din presa. Este, sa admitem, dreptul lui sa incerce si dreptul nostru sa nu-l credem.

In fond, tactica sa este de sorginte pur securista. Ca si Felix, deturneaza atentia publica de la acuzatii grave la probleme de ordin secundar. Acuzat de politie politica, Felix s-a metamorfozat in final in victima Securitatii.

Ca si Felix, si H15 (ce chestie, diferenta de H5N1 e doar de o litera) a colaborat, desigur, din „patriotism“ cu „brigada antiterorista“ (un fel de vizionar) alergind dupa palestinieni pe coclaurile patriei. Ca si Felix, selecteaza cu grija file din propriul dosar in loc sa-l dea integral publicitatii si sa-i lase pe altii sa-i judece faptele.

Imitind pina la virgula metoda Felix, si H15 paraziteaza principiile inalte: moralitate, cinste, onoare, dupa principiul hotul striga hotii.

Portavocile teoriei nivelarii elaborate progresiv de supravietuitorii Securitatii, cei doi sint in campanie de culpabilizare generala, de egalizare a gradelor de ticalosie. Astfel, marii calai se vor imbratisa pina la contopire cu victimele, evaporindu-se in confuzia generala, in ceata suspiciunii totale.

Felix someaza Guvernul prin ziarele sale sa deschida arhivele PCR, cautind sa se piarda astfel in multimea ambigua de colaborationisti ai comunism-securismului. Exact la fel procedeaza si H15, scormonind in dosarele ziaristilor, recunoscind pe fata ca „eu unul nu doresc sa mai fiu singurul din presa cu pecetea de informator al Securitatii“.

Infernul abia incepe. Monstruozitatea n-are limite: cel mai grav act de cenzura si interventie brutala a unui patron in politica editoriala a unei gazete s-a consumat tot pe plantatia lui Felix. Fiica turnatorului Voicu-lescu a cerut eliminarea lui Dorin Tudoran din paginile „Jurnalului National“ si iata cum fostii disidenti au ajuns din nou victimele Securitatii.

A aflat pe pielea sa domnul Tudoran cine sint cutitarii din presa. I-au luat gitul scurt, ca in familiile de mafioti, cind a vorbit urit de „capo di tutti capi“. Ce-si imagina domnul Tudoran, ca-l poate injura pe Voiculescu, la el in ziar, numindu-l „papagal“, „peltic“, „general“ si „manipulator al fondurilor lui Ceausescu“.

Si apoi sa-i mai ceara citeva milioane pe articol? Prea de tot. Articolul sau de kamikaze ne-a ajutat sa intelegem insa odiosul „cod deontologic“ din mintea ingusta a oligarhilor de presa: adevarul sint Ei.

Sintem pierduti daca Ei au ajuns sa creada ca au „nu numai obligatia, dar si calitatea“ de a veghea la „principiile gazetariei“ (fragment din ingrozitoarea epistola publicata in „Jurnalul National“ de joi, 20 iulie, in care odioasa patroneasa Cami ii comanda lui Tuca sa-l puna pe liber pe Dorin Tudoran, ca sa-i dreaga lui papa Felix onoarea, vezi Doamne, ferfenita.

Si acum, cine e Max? Ziaristul-reper al carierei mele, profesionistul exemplar al presei de dupa ’89, de care nu mi-e rusine nici acum, cind aflu, privindu-l in ochi, ca a semnat un nefericit angajament cu Securitatea. Militant al adevarurilor ultime, Carol Sebastian s-a despovarat de trecut in 16 ani de gazetarie inversunata si onesta, chiar daca marturiseste abia acum. Ceilalti „ca el“ nu sint ca el.