Ce ne facem cu Merce? (de Dan Tapalaga)

Cu turnatoarea Dana ne-am consumat rezervorul de ura si frustrari.

Pe Merce, statul democratic il condamna si il rasplateste simultan. Astazi deputat PRM, cu birouas si secretara, Merce baga in buzunar, pe linga indemnizatia de parlamentar, pensioara de securist. Peste 21 de milioane de lei pe luna. Pe de alta parte, statul democratic, printr-una dintre institutiile sale, a decretat ca Merce a incalcat drepturile omului, ca a facut politie politica.

Ceva nu se pupa. Omul acesta este erou si calau in acelasi timp. Statul ii rasplateste cu bani grei fapte condamnate ca fiind abuzuri.

In Germania de Est, dezbaterea s-a consumat deja. Fostilor ofiteri STASI de teapa lui Merce li s-a redus drastic pensioara, de doua, trei ori mai mare decit media pe economie. Au existat, fireste, dezbateri, contestatii. In final, Curtea Constitutionala a decis ca acei ofiteri vinovati de abuzuri sa incaseze pensia medie pe economie. Deci, se poate.

La polul opus, se afla Rusia, unde fostii kaghebisti se lafaie in pensii grase, ca la noi.

Sa ne intelegem. Sanctionarea financiara a securistilor este necesara ca minima reparatie, cu efecte practice fata de miile de pensionari din aceasta tara, care abia supravietuiesc cu trei-patru milioane pe luna dupa o viata de munca cinstita. Si apoi, mi se pare caraghios sa-i platim regeste pe cei care au bagat spaima, o jumatate de veac, in parintii si bunicii nostri.

Pot sa inghit, cu greu, defilarea tortionarilor ca Plesita pe la televiziuni, Merce prin Parlament. M-am resemnat cu raspindirea lor in afaceri. Pina la urma, democratia e si pentru dusmanii ei.

Dar sa le platim de bunavoie securistilor pensii de nababi, in timp ce potentialele lor victime, cei sase milioane de pensionari de astazi, isi maninca de sub unghii, mi se pare pur si simplu strigator la cer. Altfel, sigur ca putem condamna comunismul, putem demasca informatori si colaboratori. Pe unul ca Merce il va durea la basca. Nu etichetele, vorbele si retorica publica ii doare.

Ca sa simta ceva, trebuie articulati in statutul lor de eterni privilegiati si vesnici profitori ai sistemului. Adica la banuti. Simplu, eficient, fezabil.

Dupa interviul din „Cotidianul“ de ieri, Merce intra in antologia cinismului securist. Ne-am obosit cu raul lor masiv, continuu, ostentativ, impachetat in drapelul patriotic al „datoriei fata de tara”. La fel face si Dana, la fel a facut si Felix ieri. Voiculescu ne recita editia revizuita si imbunatatita a „Securitatii patriote”.

Gata cu Securitatea! Directia I era balaurul, iar restul securistilor vegheau vultureste la „siguranta nationala”. Gogosi cu perje. Securitatea era un tot si servea o cauza comuna: dictatura si pe Ceausescu. Toti asudau in slujba Raului. Respectind diviziunea muncii, fireste: unii aduceau valuta, altii furau tehnologie, unii santajau, altii torturau etc.

In spatele lor se intinde un cortegiu de turnatori si informatori, cu grade diferite de abjectie. Ca sa nu mai lungim vorba: taiati-le din pensie. Si, daca s-o putea, sa le interzicem si accesul la functii publice.