Ce se întâmplă în corp după săptămâni de stres la serviciu. Primele semne că organismul rămâne pe „modul de urgență”

După câteva săptămâni sau luni de stres continuu la locul de muncă, organismul începe să funcționeze ca și cum ar trebui să răspundă permanent unei amenințări, iar efectele se resimt în tot corpul.

Aproximativ 27% dintre angajații din Uniunea Europeană resimt stres, anxietate sau depresie cauzate sau agravate de muncă, potrivit anchetei OSH Pulse a Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă, iar specialiștii în neurologie și medicină comportamentală spun că efectele pot fi atenuate prin intervenții simple, aplicate constant.

Nivelurile de adrenalină și cortizol se mențin crescute

Stresul nu este, în sine, dăunător. Pe termen scurt, îmbunătățește atenția, poate ajuta corpul să reacționeze mai repede și să facă față unei situații dificile. Pe termen lung, însă, sistemul nervos rămâne într-o stare de vigilență prelungită, iar corpul începe să funcționeze ca și cum ar trebui să răspundă mereu unei urgențe. În aceste perioade, unii hormoni precum cortizolul și adrenalina se mențin la niveluri crescute.

„Efectul imediat pe care îl observăm într-o situație stresantă este un val de adrenalină care duce la creșterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale și a ratei respirației. Acesta este răspunsul de luptă sau fugă și are rolul de a ne pregăti să facem față provocării cu care ne confruntăm”, a explicat prof. Kavita Vedhara, specialistă în stres și medicină comportamentală la Universitatea Cardiff, din UK.

La aproximativ 30 de minute după această reacție rapidă apare și creșterea nivelului de cortizol, hormonul stresului. Rolul lui este să regleze tensiunea, să suprime inflamația și să crească disponibilitatea zahărului din sânge pentru un plus de energie.

Acest sistem este util în situațiile în care există o amenințare fizică. Devine însă problematic atunci când este activat de lucruri care nu se rezolvă prin fugă sau luptă, cum ar fi un conflict la serviciu, un termen-limită, o ceartă reluată mental ore întregi sau un mesaj agresiv primit online. Creierul poate trata aceste situații ca pe niște pericole, deși corpul nu are ce acțiune fizică să ducă până la capăt.

Când reacția de stres se repetă frecvent, organismul prioritizează mecanismele necesare pentru vigilență și reacție rapidă. În paralel, procese precum digestia, repararea țesuturilor și reglarea imunitară pot fi reduse temporar.

Mai multe migrene

Stresul cronic acționează atât ca factor declanșator, cât și ca factor de agravare în cazul migrenelor. Sistemul nervos al persoanelor predispuse la dureri intense de cap răspunde mai ușor la schimbările din mediu, inclusiv la variațiile programului de somn, la modificările ambientale, la fluctuațiile hormonale și la nivelul crescut de stres.

Expunerea constantă tinde astfel să mărească frecvența și severitatea crizelor. În plus, tensiunea musculară de la nivelul gâtului, umerilor și scalpului, un efect frecvent al stresului, produce cefalee de tip tensional. Statul prelungit pe scaun, concentrarea și încordarea fizică de peste zi explică de ce multe dureri de cap apar abia în a doua parte a programului.

O meta-analiză publicată în 2025, în Journal of Headache and Pain, care a inclus date de la peste 41.000 de adulți din 17 țări, estimează că în jur de 65% dintre oamenii cu vârste între 18 și 65 de ani, se vor confrunta cu dureri de cap în următorul an, iar aproximativ 25% vor avea migrenă.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, cefaleea se numără printre tulburările care afectează cel mai mult calitatea vieții, la nivel global. Migrena este una dintre principalele cauze de dizabilitate la persoanele între 15 și 49 de ani.

Global Burden of Disease a arătat că între anii 1990 și 2021, numărul persoanelor cu migrenă a crescut de la 732 de milioane la 1,16 miliarde, cu peste 58%. Femeile sunt afectate disproporționat, migrena fiind una dintre afecțiunile în care diferența dintre sexe rămâne foarte mare.

Și somnul are de suferit

Stresul prelungit afectează inclusiv somnul. Persoanele care rămân în stare de tensiune și după programul de la serviciu pot adormi mai greu, se pot trezi de mai multe ori pe noapte sau pot avea un somn superficial. Iar somnul insuficient este asociat cu o capacitate redusă de refacere, cu creșterea sensibilitatea la durere și poate favoriza apariția durerilor de cap în ziua următoare.

„Din cauza naturii fiziologice complexe a răspunsului la stres, deseori experimentăm o serie de schimbări în organism. Lucrul acesta poate deveni în sine alarmant pentru unii oameni: «de ce îmi bate inima atât de repede?» Acest lucru poate declanșa o atenție sporită față de variații, de altfel, normale ale corpului, care amplifică acele senzații fizice, crescând și mai mult stresul și anxietatea”, a adăugat dr. Jo Daniels, lector în psihologie la Universitatea Bath, din Marea Britanie.

Când începe stresul să afecteze sănătatea

Nu există un prag universal de la care stresul devine periculos. Contează durata, intensitatea și capacitatea organismului de a-și reveni între episoade. „Este un sistem elastic, conceput să răspundă și să își revină”, a precizat prof. Kavita Vedhara. Problemele apar mai ales când presiunea se prelungește și nu mai există perioade suficiente de recuperare.

Unul dintre studiile citate frecvent pe această temă a fost publicat în 1990, în The New England Journal of Medicine. Cercetătorii au recrutat aproape 400 de voluntari sănătoși, i-au expus la virusuri respiratorii și au observat că persoanele cu niveluri mai ridicate de stres se îmbolnăveau mai ușor. Lucrarea a fost printre primele care au arătat, în condiții controlate, că stresul psihologic poate slăbi rezistența organismului la infecții.

„Probabil cea mai cunoscută problemă asociată stresului cronic este slăbirea funcției imunitare, care poate crește riscul de infecții, poate face vaccinurile mai puțin eficiente, poate încetini vindecarea rănilor și așa mai departe. Dar s-a demonstrat că stresul cronic crește și riscul de obezitate, de depresie și de progresie a unor boli neurodegenerative precum demența Alzheimer”, a atras atenția specialista în stres și medicină comportamentală.

Adulții în vârstă, cu o imunitate deja scăzută, pot resimți efectele mai intens decât persoanele de vârstă mijlocie, însă toleranța la stres diferă destul de mult de la o persoană la alta.

„Depinde și de experiențele de viață. Persoanele afectate de o traumă pot avea un prag mai scăzut al răspunsului la stres, în timp ce alți oameni aleg profesii cu presiune mare și funcționează bine în astfel de medii. Contează și reziliența formată în timp, și felul în care cineva a învățat să gestioneze stresul. Totuși, pe termen lung, fiecare are o limită, lucru pe care l-am văzut foarte clar în pandemia de Covid-19”, a completat dr. Jo Daniels.

Cât de stresați sunt europenii la job

Într-o anchetă Flash Eurobarometru, 46% dintre respondenți au spus că lucrează sub presiune mare parte din timp sau cu un volum excesiv de sarcini. Alți 26% au indicat probleme de comunicare ori cooperare la serviciu, iar 16% au raportat violență sau abuz verbal din partea clienților, pacienților ori altor persoane cu care intră în contact prin muncă.

Stresul, anxietatea și depresia reprezintă a doua cea mai frecventă problemă de sănătate legată de muncă în rândul angajaților europeni, iar aproape 45% dintre lucrători spun că se confruntă cu factori de risc care le pot afecta sănătatea mintală.

Ce funcționează cu adevărat

„Când oamenii sunt stresați sau anxioși, tind să respire mai superficial și mai rapid, lucru care crește răspunsul la amenințare și menține bucla fiziologică activă. Dacă respiri rar, îi transmiți creierului mesajul că totul este în regulă, că ești în siguranță, și induci practic răspunsul de relaxare”, a menționat dr. Jo Daniels.

Același efect îl are mișcarea, utilă pentru a consuma surplusul de adrenalină. Tehnica funcționează mai ales în cazul stresului acut, temporar. Stresul grav și invalidant nu se rezolvă cu câteva respirații. Pentru stresul prelungit și frecvent, cea mai bun opțiune este psihoterapia, în special terapia cognitiv-comportamentală.

„Când suntem stresați și copleșiți, avem adesea gânduri de tipul «nu pot să fac față». Dar este adevărat? Gândurile nu sunt fapte”, a adăugat specialistul. O strategie folosită în terapia cognitiv-comportamentală este analizarea acestor gânduri. Persoana este încurajată să găsească dovezi concrete. A mai trecut prin situații similare? A gestionat, în trecut, momente mai grele? Există o soluție parțială, chiar dacă problema nu poate fi rezolvată imediat?

Dr. Daniels atrage atenția și asupra reacțiilor care par utile pe moment, dar întrețin stresul. Un exemplu este tendința de a munci mai mult pentru a compensa presiunea de la serviciu. Pe termen scurt, poate da impresia de control. Pe termen lung, reduce recuperarea și agravează epuizarea.

Neurologul propune intervenții scurte, repetate în timpul zilei, fără promisiunea nerealistă că stresul poate fi eliminat complet. Între două sarcini, cinci-zece minute de pauză pot ajuta sistemul nervos să iasă din tensiune. Poate fi respirație lentă, întindere, câteva minute de liniște sau o plimbare scurtă. Mișcarea, fie mers, yoga sau exerciții ușoare, reglează sistemul nervos, procesează mai eficient hormonii stresului, îmbunătățește circulația și stimulează eliberarea de endorfine, modulatori naturali ai durerii.

Tehnicile de mindfulness, precum meditația și respirația concentrată, pot reantrena creierul să răspundă la stres cu mai multă flexibilitate. La fel de importante sunt limitele puse la locul de muncă: mai puține e-mailuri după program, un final mai clar al zilei de lucru și, pe cât posibil, spații din casă care nu devin extensii ale biroului.

Iar dacă durerile de cap persistă, e nevoie de o evaluare medicală care poate identifica o cauză de fond și poate ghida tratamentul, de la terapie fizică și terapie comportamentală până la terapia de reprocesare a durerii, care include atât factorii fizici, cât și pe cei emoționali.

„Dacă observi devreme răspunsul la stres, ai șanse bune să îl reduci cu strategii simple. În cazul stresului cronic, însă, contează schimbările de stil de viață, sprijinul social și dezvoltarea unor abilități reale de adaptare. Le-aș recomanda oamenilor să ceară ajutor atunci când se simt stresați în cea mai mare parte a timpului sau tot timpul, ori când ajung să fie îngrijorați de nivelul de stres cu care se confruntă”, a conchis dr. Daniels.