Ceausescu garanta imprumuturile externe cu o carte: Codex Aureus

Manuscrisul se afla in biblioteca Batthyaneum (foto dreapata), proprietate a Bibliotecii Nationale a Romaniei (BNR), filiala Alba Iulia. In ultimii 13 ani acest unicat a fost subiectul unui scandal urmat de arestarea directorului BNR.

Ca sunt sau nu utile Romaniei, toate constructiile ridicate din ordinul lui Nicolae Ceausescu – de la Casa Poporului si metrou, la fabrici, uzine si blocurile optzeciste din centrele civice ale comunelor – au fost construite din imprumuturi externe.

La sfarsitul anilor ’60, Ceausescu a reusit sa se faca simpatic in Occident si a cerut un imprumut de aproximativ 10 miliarde de dolari pentru retehnologizarea industriei Romaniei si urbanizarea socialista. Pentru a intra in posesia banilor, Ceausescu a garantat cu o carte: Codex Aureus.

Manuscrisul a fost realizat intre anii 778 si 820, in timpul lui Carol cel Mare. Volumul s-a flat mai intai la manastirea Lorsch din Germania, apoi, in secolul al XVI-lea a fost dus la Heidelberg, de unde, in 1622, in urma jefuirii bibliotecii de acolo de catre soldatii angajati in razboiul de 30 de ani, a fost rupt in doua ca sa poata fi vandut mai usor, detasandu-se copertele.

Prima jumatate, cea mai bogat ilustrata, a juns in biblioteca contelui Migazzi – cardinal de Viena – care o vinde apoi lui Ignat Batthyani, episcopul de Alba Iulia. A doua parte a cartii a ajuns in biblioteca Vaticanului, unde se pastreaza sub clopot de sticla protejat de complicate sisteme de alarma.

Copertele, lucrate in fildes, sunt conservate – una in British Museum din Londra, iar alta la Museum Sacro din Roma. Manuscrisul este un evangheliar, de unde si numele – Evangelium Scriptum cum auro pictum habens tabulas eburneas (Evanghelie scrisa cu cerneala de aur avand table de fildes). Fiecare pagina are textul scris in folio, inconjurat de chenare de o mare varietate.

Doar paginile care stau in fata au acelasi chenar, in rest sunt alte chenare, variate ideatic si coloristic.

Revenind la episcopul romano-catolic Ignat Batthyani, acesta cumpara in 1792 o cladire care apartinuse calugarilor trinitarieni, ordin desfiintat de imparatul austriac Iosif al II-lea, si-l transforma in „institut carturaresc”. Aici ajung toate documentele stranse de episcop, inclusiv Codex Aureus.

Fondatorul a lasat instructiuni de folosire a acestei locatii care si astazi sunt norme in vigoare privind obligatiile beneficiarilor pentru administrarea acestei biblioteci publice: ” …Biblioteca sa fie deschisa orisicui in ceasurile stabilite, dar nimeni sa nu fie admis acolo cu mantaua pe el, nici sa rasfoiasca vreo carte luata de la locul ei, daca nu i se va arata de catre custodele

bibliotecii, ci fiecare sa rasfoiasca acea carte adusa de custode in camera destinata pentru lectura…”

Scandalul facsimilarii manuscrisului, o afacere de 10 milioane de euro

Asa a ramas si dupa 1918, cand biblioteca intra in patrimoniul national al Romaniei, conform intelegerilor internationale. Ulterior Batthyaneum devine o filiala a Bibliotecii Nationale.

Dupa momentul Ceausescu, Codex Aureus intra in epoca scandalurilor. In 1993 Evangheliarul este fotocopiat de reprezentantii Adminisratiei Parcurilor si Castelelor din landul geman Hessen. Intre partea romana, respectiv filiala BNR din Alba-Iulia, si cea germana nu a fost incheiat nici un contract. BNR primeste totusi 1.000 de dolari, in conditii neclarificate.

In 1996 germanii editeaza un CD-ROM cu fotografiile obtinute. De asemenea, partea germana considera ca acordurile verbale ale fostului director al filialei Alba-Iulia a BNR sunt suficiente si pentru garantarea drepturilor de facsimilare. In urma acestei ambiguitati, Administratia Parcurilor si Castelelor din Hessen a semnat un contract de realizare a unor facsimile cu Editura Faksimile Luzern.

Landul Hessen garanteaza editurii, prin contract, folosirea exclusiva a drepturilor de a reproduce Codex Aureus pe o perioada de 25 de ani. Partea romana este eliminata din afacere. Conform contractului, Faksimile are dreptul sa foloseasca cum vrea cele 333 de exemplare realizate deja la data semnarii contractului amintit – precum si tot ce va mai edita pe aceasta tema.

Copiile respective sunt lucrate in metal pretios, exact ca si originalul, si au o valoare de 28.000 de euro bucata. Numai pentru cele 333 de reproduceri se contura o afacere de aproape 10 milioane de euro.

Landul Hessen isi rezerva dreptul de a producedoar copii doar pentru uz intern, dar fara cerneala de aur si argint, in asa fel incat copiile germane sa se deosebeasca cu cel putin 20% de formatul original si, implicit, de copiile realizate de Faksimile.

Interesant este si faptul ca Biblioteca Apostolica Vatican, detinatoarea celeilalte jumatati a manuscrisului, este partener de coeditie al Editurii Luzern la acest proiect.

Scandalul urma sa izbucneasca insa abia dupa 1999, dupa ce Codex Aureus a participat la o expozitie desfasurata in Gemania, la Lorsch. La acea expozitie au fost reunite toate componentele disparate, respectiv corpul din Romania, corpul de la Vatica si cele doua coperte.

La intoarcere, manuscrisul romanesc prezenta semen vizibile de deteriorare, datorate conditiilor improprii de microclimat in care fusese expusa, defectiunilor care au aparut la instalatia de aer conditionat si a rasfoirii haotice, chiar daca initial fusesera clar delimitate paginile care puteau fi vazute.

In anul 2002 directorul Bibliotecii Natinale, Dan Erceanu, este demis din functie si arestat pentru modul ilegal in care a aprobat facsimilarea manuscrisului. Ulterior, instanta constata ca directorul nu avea nici o vina, iar Erceanu isi reia functia.

Recent, Romania a dat in judecata Germania pentru facsimilarea ilegala a Codex-ului de dcatre landul Hessen. Intre timp, mai precis in anul 2003, Biblioteca Batthyani a fost retrocedata Arhiepiscopiei romano-catolice din Alba-Iulia. Ramane de vazut ce se va intampla ce cele 60.000 de volume, 1.230 manuscrise si 560 de incunabile. Inclusiv Codex Aureus.