Cei sase care au schimbat fata presei din Romania

PRO TV, Antena 1, Realitatea TV, EVZ, lantul Monitorul si PRO Sport sint marile salturi ale presei romanesti. Formule seducatoare care au adus faima, critici si controverse.

Succesul marilor formate media din Romania s-a masurat in public de milioane, profit, recunoastere si, nu mai putin, polemica. Creatorii lor au dezvaluit pentru „Cotidianul” viziunea cu care au pornit pe piata, dar si compromisurile facute reusitei.

Buna seara Romania, buna seara Bucuresti!

La zece ani de la lansarea PRO TV, Adrian Sirbu, creatorul fenomenului, nu a gasit raspuns pentru isteria creata in publicul autohton. Intrebat de Andreea Esca cum a reusit, mogulul autohton a raspuns seren: „Habar n-am!”. Sorin Enache, director executiv al postului tot pina in 2003, considera ca o data cu PRO TV s-a nascut cu adevarat si televiziunea in Romania.

„A impus insusi conceptul de televiziune contemporana, aducind practic Romania in anii ’90 ai televiziunii. S-au inventat atunci meserii in televiziune”, adauga el.

Pe tinjala cu Bingo

Compromisurile pe care postul din Pache Protopopescu a decis sa le faca sint datorate, in opinia lui Enache, competitiei nascute la scurt timp pe piata. „Daca la inceput Pro TV-ul incerca sa construiasca viitorul, incepind cu ’99, datorita presiunii de audienta venita din partea programelor «populiste», postul a inceput sa coboare standardele prin programe cu manelisti sau bingo.

A fost la scara mica ceea ce acum face la scara mare”, completeaza fostul director. Incepind cu 2002, Sirbu a inceput sa vinda din agoniseala americanilor de la Central European Media Enterprises (CME). La ora actuala, romanul mai detine doar a zecea parte din MediaPro International.

Sirbu a primit totusi o rasplata pe masura dupa cei zece ani: numirea ca sef al institutiilor media ale CME pe Cehia, Slovacia si Romania.

Batalia pentru intiietate

In lupta cu forta PRO TV, televiziunea lui Dan Voiculescu a mizat pe romanesc. Sorin Oancea, director general al Antenei 1 pina in 2004 si in prezent vicepresedintele postului, crede ca nu a inventat nimeni roata in televiziunea din Romania. „Se dorea un al doilea canal important. Mi-am alcatuit o echipa cu sarcina de a se bate cu PRO-ul.

Am mers pe o linie mai populara de programe, pe vedete autentice. Am relansat Antena 1 cu «Marius Tuca show», «Dimineata devreme» cu Teo si cu Mircea, Mihaela Radulescu cu «Duminica in familie» si telenovele de succes”, spune Sorin Oancea.

Umar la umar cu PRO TV

El crede ca Antena 1 a influentat media romaneasca prin competitia acerba cu Pro TV. „Ne batem pe ore, pe zile, pe tronsoane, pe saptamini, pe stiri. Am motivat intreaga piata sa se dezvolte. Noi il aveam pe Tuca, Pro TV a incercat o serie intreaga de talk-show-uri, aveam «Duminica in familie», ei au adus «Ministerul Comediei». Chiar si pe Teo au luat-o pina la urma.

Pro TV era cu nasul pe sus: model american, mai simandicos, cu mai mult make up”. Acum doi ani, insa, migratia a fost inversa: Antena 1 i-a luat pe Sorin Enache, directorul executiv al Pro TV, pe Mindruta, Gheorghe si pe Berecleanu, unii dintre ei migrind ulterior si la celelalte posturi autohtone.

Mai putina telegenie, mai multe stiri

In momentul in care televiziunea din Romania insemna, in mare parte, doar posturi generaliste, Realitatea TV a avut curajul sa impuna pe piata primul canal specializat, aducindu-le romanilor stiri din ora in ora. „Am intrat pe o piata in care se vindea un program de informatii in loc de stiri.

Exista o mare confuzie in ceea ce privea produsul: o gramada de informatii fara relevanta erau numite stiri”, spune Sergiu Toader, project manager Realitatea TV si cel care a trasat parcursul jurnalului modern de stiri in Romania, de la Pro TV si Antena 1, pina la canalul de stiri.

„Viziunea care ne guverna – stirea exacta, corecta, completa si imediata, viziunea unei televiziuni incoruptibile si imposibil de manipulat, fireasca intr-o societate stabila, cu o piata matura. O viziune pe care am afirmat-o in Romania, intr-o societate inca imatura, instabila, unde manipularea si coruptia in media erau regula, nicidecum exceptia.

In viata de zi cu zi a romanului, unde suprematia politicului se manifesta cel mai ticalos prin cercul vicios politician – patron de presa – jurnalist – „unealta” pentru manipularea masei de consumatori, trebuia sa implementam Realitatea, asa cum e ea, sa ne adresam celor inca putini care prefera adevarul confortului”, adauga Toader.

Fara „romanisme”

El spune ca nu a facut altceva decit sa aplice cu onestitate un concept si niste reguli simple ale acestei meserii. „Am adunat oamenii pentru care telegenia, ca atribut sine qua non, era inlocuita cu forta de a face «stirea ca la carte».

Am renuntat insa la tot ce inseamna romaneste in media, adica la interventia brutala si neprofesionista a patronului in politica redactionala si, mai ales, la umilinta pe care jurnalistii trebuie sa o indure de la cine stie ce neterminat, oier sau inginer semianalfabet ajuns acum politician, parlamentar sau in cine stie ce functie publica”, explica Toader.

Directorul general al Realitatii TV, Sorin Enache, crede ca doar postul pe care il conduce a continuat sa traiasca exuberanta din anii de inceput ai PRO TV-ului. „Unii au preluat oameni, crezind ca vor prelua si spiritul PRO, insa n-au reusit. Poate doar noi, acum, la Realitatea, simtim ca traim exact acea euforie pe care a trait-o postul lui Sirbu la inceput.

In 2005, la Realitatea e aceeasi stare de spirit ca la inceputurile televiziunii, ale PRO TV-ului”, spune Enache. Postul si-a facut public patronatul de-abia la inceputul anului acesta, cind Sorin Vintu a recunoscut ca detine pachetul majoritar al postului.

Jurnalismul dat de-a gata

„PRO TV e scoala pe care n-ai facut-o. Stiai ca asa se fac lucrurile si nu mai trebuia sa pierzi vremea sa inveti, sa afli sau sa gresesti”, descrie Andrei Gheorghe, o vedeta-simbol a PRO-ului pina in 2003, experienta sa alaturi de postul lui Sirbu. In viziunea lui, acesta este, in acelasi timp, „un animal” si un personaj cu o charisma extraordinara.

„Un tip dotat cu o putere de munca fabuloasa, foarte vital, foarte incarcat de carne. Un soi de taur. Isi poate motiva angajatii doar spunindu-le: «Vom munci puternic pentru ca dincolo de muntele asta vom gasi o cimpie»”.

Ziarele care au lansat formule noi

Au fost deschizatoare de drumuri cu ani buni inaintea televiziunii. Trei fenomene din presa scrisa au pus amprenta pe mass-media romanesti.

In 1992, lansarea „Evenimentului zilei” de Ion Cristoiu a stirnit controverse uriase in societatea romaneasca. A fost prima data cind un ziar isi asuma caracterul senzationalist si il punea pe acelasi plan cu informatia politica. „Faceam «Zig-Zag» si «Expres Magazin», se adunasera destul de multi bani si Mihai Circiog m-a tot batut la cap sa fac un ziar, nu am avut curaj, dar l-am facut.

Am aflat apoi ca multi m-au injurat, unii nu ii dadeau mai mult de citeva zile. Spre uimirea lor, si a mea, a avut chiar mai mult decit atit”, povesteste Cristoiu. Jurnalistul explica succesul ziarului prin atentia asupra senzationalului. „Dominau pina atunci articolele uriase, de opinie, cearsafuri tipografice. Faptul divers era neglijat.

Am socat prin atentia pentru interesant, cu gradul sau superior – senzationalul, prin titlurile tari, articolele forte si printr-o exactitate detectivistica a informatiilor. Cind am vazut ca lumea il cumpara, am inceput sa ma tem de momentul in care nu va mai fi cautat”, mai spune Cristoiu.

Descentralizare cu tiraj

Un ziar sirguincios de provincie ajuns in cinci ani cea mai reprezentativa retea de cotidiene locale, cu o audienta care o plasa pe un incredibil loc trei pe piata presei scrise din Romania.

„Reteaua a avut ca punct de plecare in ’91 «Monitorul de Iasi», facut pe scheletul «Opiniei Studentesti», publicatie care a avut dupa Revolutie un tiraj de 100.000 exemplare”, isi aminteste Andi Lazescu, initiatorul proiectului. Calitatea si prestigiul echipei si un marketing eficient au permis ziarului sa devina in doar opt luni lider de piata in Iasi.

Echipa lui Lazescu s-a impus in ciuda problemelor cu tipografia, aflata in constanta lipsa de placi de zinc, dar si a inflatiei galopante din acei ani. O scoala de presa veritabila, cu ziaristi straini invitati sa predea si distinctia intre opinie si informatie au fost atuurile publicatiei, sustine Lazescu.

Lupta pentru Ardeal

„Monitorul” si-a dezvoltat incepind cu 1995 o intreaga retea in Moldova, iar in 1998 a patruns si in Transilvania. Maximumul s-a produs in 1999, cind pe piata erau 18 editii regionale, cu un tiraj cumulat de 100.000 de exemplare. Schimbarea conducerii si politica prea expansiva au dus la prabusirea retelei, vinduta ulterior bucata cu bucata.

„Am schimbat fata presei locale din Romania, dominata de fostele ziare cenusii de partid. Am avut si un impact la nivelul relatiei presa – autoritati, fiind o publicatie independenta si destul de incomoda”, rezuma Lazescu experienta alaturi de „Monitorul”.

Articol integral in Cotidianul